Titlul de meșter popular atestat nu se cumpără și nu se obține printr-un curs de câteva zile. În mai multe județe îl acordă o comisie de specialiști, pe baza unui dosar cu lucrări proprii, depus la centrul județean de cultură. Procedurile diferă de la un județ la altul, așa că primul pas este o discuție cu instituția din județul în care locuiește meșterul.
Instituțiile de cultură organizează atestarea, procedurile diferă local
Nu există o procedură națională unică, aplicată identic în toate județele. Ministerul Culturii și instituțiile din subordinea sa se ocupă de patrimoniul cultural imaterial și de politicile din domeniu. Dosarele de meșter popular se depun, de regulă, la centrele județene de cultură, care au în structură specialiști în cultură tradițională. Ei îndrumă candidatul și explică ce acte se cer.
Evaluarea o face, în practica multor centre, o comisie de specialiști, de obicei etnografi și meșteri recunoscuți. Atestatul confirmă că persoana practică un meșteșug tradițional și că lucrările păstrează tehnicile și motivele locului. Nu certifică un nivel de venituri și nu înlocuiește autorizarea unei activități economice.
Dosarul și evaluarea: ce se cere de regulă
Lista exactă de documente se primește de la centrul județean. Dosarele pot conține, în linii mari, următoarele elemente:
- cerere de atestare și copie după actul de identitate;
- scurtă prezentare a parcursului meșteșugarului: de la cine a învățat, de cât timp lucrează;
- fotografii ale lucrărilor și, uneori, ale procesului de lucru;
- produse originale, aduse la comisie sau prezentate în atelier;
- dovezi de participare la expoziții, târguri sau tabere de creație, dacă există.
Comisia urmărește, de obicei, câteva lucruri concrete. Contează dacă tehnica este tradițională, dacă materialele sunt cele consacrate pentru meșteșugul respectiv și dacă lucrările sunt făcute de candidat, nu cumpărate și revândute. Unele centre cer și o demonstrație practică.
Meșteșugul se învață înainte de dosar
Atestarea vine după formare, nu în locul ei. Majoritatea meșterilor învață în familie sau de la un maestru din zonă, iar anii de practică se văd în lucrări. Pentru cine pornește de la zero, unele centre județene și muzee organizează ateliere și cursuri de inițiere, cu condiții proprii.
