Semnal Magazin

Cum aerisești un calorifer, pas cu pas, înainte de iarnă

Un calorifer rece sus și cald jos are aer în el. Aerisirea durează câteva minute, dar ordinea operațiunilor și tipul instalației decid dacă lucrarea ține.

de Redacția Semnal · · Asistat de AI ·

Calorifer alb cu lamele verticale, montat pe un perete roz, cu robinet cromat în colțul din stânga sus și termostat digital pe lamele.
Calorifer alb cu lamele verticale, montat pe un perete roz, cu robinet cromat în colțul din stânga sus și termostat digital pe lamele.

Un calorifer care e cald jos și rece sus, sau care gâlgâie când pornește încălzirea, are aer în el. Aerisirea durează câteva minute per element și cere o cheie, o cârpă și un vas mic. Ordinea operațiunilor depinde de tipul instalației, iar manualul producătorului centralei are ultimul cuvânt.

Semnele care arată că instalația are aer

Aerul se adună în partea de sus a caloriferului, unde apa nu mai ajunge. Suprafața rămâne rece în zona respectivă, deși restul elementului arde la atingere. Camera se încălzește greu, iar circulația apei în instalație scade.

Zgomotul e al doilea indiciu. Bolboroseala, clipocitul sau pocnetele apar când bulele de aer circulă prin țevi. Un calorifer complet rece, cu țevile de alimentare calde, poate indica un dop de aer sau o altă defecțiune, de pildă un robinet blocat.

În instalațiile în circuit închis, presiunea merită verificată după aerisire. La ventil iese, pe lângă aer, și puțină apă, până apare un jet continuu, iar circuitul poate rămâne cu presiune mai mică.

Ce unelte trebuie pregătite

Majoritatea caloriferelor moderne au la un capăt de sus un mic ventil de aerisire. Se deschide cu o cheie specială pentru calorifere, vândută în magazinele de instalații, sau cu o șurubelniță plată, în funcție de model. Mai e nevoie de:

  • o cârpă groasă sau un prosop, pentru picăturile de apă;
  • un vas mic, care se ține sub ventil;
  • un manometru sau accesul la cel al centralei, dacă locuința are una;
  • mănuși, pentru că apa din instalație poate fi fierbinte și murdară.

Unele calorifere mai vechi au robinet de aerisire de tip Mayer sau o simplă piuliță. Dacă ventilul nu se mișcă la o presiune normală a mâinii, nu se forțează. Un ventil rupt transformă o lucrare de câteva minute într-o avarie.

Ordinea operațiunilor într-o locuință cu centrală proprie

Nu există o ordine unică pentru toate instalațiile. Unele instrucțiuni recomandă începerea cu radiatorul cel mai îndepărtat de centrală, altele cu cel mai apropiat, iar la locuințele cu etaje se pornește de obicei de la nivelul de jos. Configurația țevilor și indicațiile producătorului centralei decid. Pașii de mai jos descriu o procedură generală.

  1. Se oprește încălzirea și se așteaptă să se liniștească apa, ca aerul să urce spre partea de sus a elementelor.
  2. Se alege ordinea radiatoarelor după manualul centralei sau după sfatul instalatorului. La locuințele cu mai multe niveluri se începe, de regulă, de la cel mai de jos.
  3. Se așază cârpa și vasul sub ventil și se deschide încet, cam o jumătate de tură.
  4. Se aude un șuierat: e aerul care iese. Ventilul rămâne deschis până când curge un jet continuu de apă.
  5. Se închide ventilul fără să fie strâns exagerat și se șterge zona.
  6. După ultimul calorifer se verifică presiunea de pe manometrul centralei și, dacă a scăzut sub valoarea indicată în manualul producătorului, se reumple circuitul.

La reumplere se urmează instrucțiunile producătorului centralei. Intervalul de presiune diferă de la un model la altul, de aceea cifrele din manual înlocuiesc orice valoare generală.

Aerisirea nu înlocuiește spălarea instalației

Aerisirea scoate în principal aerul din elementele din camere, împreună cu puțină apă. Golirea și spălarea circuitului sunt o procedură distinctă, făcută de un instalator, care elimină apa veche și depunerile.

Aerul din circuit favorizează coroziunea, pentru că oxigenul atacă metalul din țevi și calorifere. Bulele reduc transferul de căldură și pot produce zgomote sau o circulație slabă. Din coroziune se pot forma depuneri de nămol, care se adună la fundul caloriferelor.

Câteva picături de apă închisă la culoare la ventil nu dovedesc singure că instalația trebuie spălată. Dacă apa iese în mod repetat neagră sau maronie, sau dacă unele calorifere se încălzesc inegal chiar după aerisire, evaluarea aparține unui instalator autorizat. El stabilește, după starea instalației, dacă e nevoie de spălare sau de alte verificări.

Cum diferă lucrurile la blocurile racordate la termoficare

În apartamentele racordate la rețeaua centralizată, instalația aparține unui sistem mai mare, iar aerul se poate aduna în coloane. Aerisirea unui calorifer individual ajută doar parțial, dacă dopul se află în coloană. Punctele de aerisire ale coloanelor depind de schema clădirii, iar intervenția de la subsol, de la ultimul etaj sau din centrala termică a blocului ține de furnizor sau de administratorul clădirii, nu de locatari.

Înainte de iarnă, rețeaua se umple și se pune sub presiune la probele la cald. Dacă un calorifer se aerisește înainte ca apa să ajungă în instalație, aerul rămâne în sistem și simptomele revin. Mulți proprietari nu trebuie să intervină deloc, pentru că aerisirea instalației comune se face centralizat. În multe blocuri regulile diferă, iar asociația de proprietari sau furnizorul spun dacă aerisirea caloriferului din apartament e permisă și când.

Dacă un calorifer rămâne rece și după probe, problema se anunță administratorului sau asociației. Intervenția la robinetele de reglaj ale coloanei nu se face pe cont propriu, pentru că poate dezechilibra încălzirea vecinilor.

Greșeli frecvente care strică lucrarea

Cea mai comună greșeală e aerisirea cu centrala în funcțiune, când circulația apei amestecă bulele cu apa și le împinge înapoi în circuit. A doua e deschiderea completă a ventilului, care aruncă apă murdară pe podea și pe pereți. A treia e uitarea reumplerii, după care centrala poate intra în blocaj de presiune scăzută.

Un calorifer care revine la aceleași simptome după câteva zile are probabil o pătrundere de aer în instalație, de pildă o îmbinare slabă sau un vas de expansiune defect. Diagnosticul cere un instalator, nu mai multe aerisiri.

Un criteriu simplu de decizie rămâne temperatura elementului: dacă după aerisire se încălzește uniform pe toată suprafața, lucrarea a reușit, iar dacă partea de sus rămâne rece, problema e în altă parte a instalației.

DistribuieFacebookXWhatsApp

Articole înrudite

Comentarii

Nu există comentarii la acest articol.