În a doua jumătate a anilor '80, o seară de iarnă într-un bloc din România însemna calorifere abia călduțe, o butelie așteptată la rând și două ore de televiziune. Detaliile se reconstituie din documente, presa vremii și mărturii, iar acestea nu spun același lucru despre toate orașele.
Raționalizarea energiei a ajuns în apartamentele din orașe la începutul deceniului și s-a înăsprit spre mijlocul lui. Programul de televiziune redus la două ore pe zi datează din 1985.
Căldura venea slab, iar caloriferul rămânea doar călduț
Cele mai multe blocuri ridicate în anii '60-'80 erau racordate la rețele centralizate de termoficare. Căldura pornea de la centrale termice și circula prin conducte cu pierderi mari. Când combustibilul a fost redus, apartamentele au primit mai puțin agent termic.
Sistemul funcționa prin circulația apei calde din centrală către apartamente, iar cantitatea de căldură care ajungea la fiecare locuință varia. Depindea de proiectarea și echilibrarea instalației, de reglaje, de avarii și de regimul de furnizare. Martorii descriu diferențe mari între etaje, scări și cartiere, dar cauzele diferă de la un caz la altul și nu pot fi reduse la o regulă unică.
Mărturiile descriu calorifere care se încălzeau doar în partea de sus, ore fără apă caldă și locatari care dormeau îmbrăcați. Iluminatul public era și el redus, iar scările blocurilor rămâneau adesea în semiîntuneric.
Normele de temperatură fixate oficial erau mult sub cele de azi, iar în practică nici ele nu erau respectate pretutindeni. Diferențele între cartiere, între etaje și între București și un oraș mic apar în aproape toate relatările.
Locatarii improvizau. Lipeau ferestrele cu hârtie, agățau pături și covoare pe pereții exteriori, închideau camerele nefolosite și trăiau într-una singură. Încălzitoarele electrice intrau sub restricțiile de consum al curentului, iar relatările pomenesc controale și amenzi pentru depășirea limitelor.
Butelia se obținea la rând, prin schimb
Aragazul din blocurile fără rețea de gaz funcționa pe butelie. Locatarul nu umplea butelia, ci o schimba: predarea celei goale îi dădea dreptul la una plină. Schimbul se făcea la un punct de distribuție, iar de multe ori trebuia așteptat rândul, uneori ore întregi.
