Naegleria fowleri, cunoscută drept „amiba mâncătoare de creier”, este un organism unicelular care trăiește în apa dulce caldă din lacuri, râuri și izvoare termale. Infecțiile cerebrale pe care le provoacă sunt foarte rare, dar aproape întotdeauna mortale, potrivit Centrelor pentru Controlul și Prevenirea Bolilor din SUA (CDC). Cazurile raportate în 2026 în mai multe țări au readus subiectul în atenția autorităților sanitare.
Ce este amiba și unde trăiește
Naegleria fowleri este o amibă care trăiește liberă în mediu. Se găsește în sol și în apele dulci calde din lacuri, râuri, iazuri și izvoare termale de pe tot globul. Microorganismul a fost descris pentru prima dată în Australia, la mijlocul anilor '60, iar numele său vine de la medicul Malcolm Fowler.
Mai rar, amiba a fost identificată și în alte locuri. Potrivit CDC, a fost găsită, în cazuri foarte rare, în piscine întreținute necorespunzător, în locuri de joacă cu jeturi de apă și în alte spații de agrement, iar uneori chiar în apa de la robinet. Piscinele pot transmite și alte infecții, mult mai frecvente, descrise în articolul despre bolile de la piscină și riscurile ascunse ale verii.
Porecla de „mâncătoare de creier” vine din felul în care acționează: amiba poate infecta creierul și poate distruge țesutul cerebral.
Cum se produce infecția
Calea de intrare este nasul. Dacă apa care conține amiba pătrunde pe nas și ajunge la creier, poate provoca o boală numită meningoencefalită amibiană primară (PAM).
Riscul crește în sezonul cald. Infecțiile apar de obicei după înot sau scufundări în lacuri, râuri ori alte ape dulci, în lunile de vară. Sunt mai frecvente după perioade lungi de caniculă, când temperatura apei crește și nivelul ei scade. Legătura dintre temperaturi și boli nu e specifică acestei amibe: căldura crește riscul de infecții la plajă și piscină și în cazul altor microorganisme.
Câteva infecții au apărut după ce oamenii și-au clătit sinusurile sau căile nazale cu apă de la robinet contaminată. Există și lucruri care nu transmit boala: infecția nu se ia prin înghițirea apei care conține amiba și nu se transmite de la o persoană la alta.
Simptome și evoluție
Boala evoluează foarte rapid. Primele simptome pot fi durerea de cap, febra, greața și vărsăturile. Pe măsură ce boala avansează, pot apărea rigiditatea cefei, confuzia, lipsa de atenție față de oameni și mediu, pierderea echilibrului și halucinațiile.
Majoritatea pacienților mor în intervalul de 1-18 zile de la debutul simptomelor, iar boala duce de regulă la comă și deces după aproximativ cinci zile. Diagnosticul este dificil. În SUA, testele de laborator sunt disponibile doar în câteva laboratoare, iar din cauza rarității bolii diagnosticul se pune uneori abia după deces.
Șansele de supraviețuire sunt foarte mici. Potrivit CDC, peste 97% dintre persoanele cu PAM au murit, deși există unele indicii că anumite medicamente ar putea fi eficiente.
Câte cazuri se înregistrează
Statele Unite au cea mai lungă evidență a cazurilor. Între 1962 și 2024 au fost raportate 167 de cazuri de PAM, iar doar patru pacienți au supraviețuit. În total, între 1937 și 2025 au fost diagnosticate 180 de cazuri, cu între 0 și 8 cazuri pe an.
Datele CDC arată și cine e cel mai expus. Cele mai multe cazuri, 45, au apărut la băieți cu vârste între 10 și 14 ani. Îmbolnăvirile au loc mai ales în iulie și august, ceea ce poate fi legat de expunerea mai mare la apă în lunile calde.
Cazuri au fost raportate și în acest an. În Carolina de Nord, autoritățile sanitare au anunțat că un adolescent care se îmbolnăvise din cauza amibei a murit pe 31 august 2026. Ancheta a indicat o sursă probabilă: un spațiu de agrement cu apă, închis de autoritățile din comitatul Durham pe 28 august, a ieșit ulterior pozitiv la testele CDC.
În Israel, Ministerul Sănătății a anunțat în septembrie decesul unui băiat de 9 ani, internat cu o inflamație gravă a creierului după o baie în lacul Kinneret. În Pakistan, orașul Karachi a raportat în iulie primul deces din 2026, un bărbat de 44 de ani.
Cazuri și în Europa
Infecția nu e limitată la zonele tropicale. Slovacia a înregistrat primul său caz de meningoencefalită amibiană primară în iunie 2025, iar autoritățile de sănătate publică au făcut o anchetă epidemiologică. Potrivit studiului publicat în revista Hygiena, amiba nu a fost găsită în probele din mediu, însă sursa cea mai probabilă a fost un bazin de apă din stațiunea de agrement în care pacientul făcuse baie.
Cercetătorii urmăresc și prezența amibei în mediu. Un studiu publicat în 2026 de Serviciul Geologic al SUA a analizat detectarea microorganismului în apele de agrement încălzite natural din parcurile naționale din vestul Statelor Unite. Amiba nu este singurul agent rar care poate afecta sistemul nervos: recent, autoritățile americane au semnalat și o ciupercă rară care atacă creierul.
Cum se poate reduce riscul
CDC recomandă câteva măsuri simple pentru cei care înoată în ape dulci:
- țineți nasul strâns sau folosiți o clemă nazală când săriți ori vă scufundați în apă dulce;
- în izvoarele termale, țineți mereu capul deasupra apei;
- nu scormoniți sedimentele în apa mică, unde amiba e mai probabil să trăiască;
- folosiți apă distilată sau fiartă pentru clătirea sinusurilor și a căilor nazale.
Raportat la numărul mare de oameni care înoată în ape dulci în fiecare vară, cazurile rămân foarte rare: în SUA, de regulă mai puțin de 10 persoane pe an fac această infecție. Cine are simptome de PAM după o expunere la apă trebuie să contacteze imediat un medic.
