În dansul somatic, miza nu e să arăți bine, ci să te simți bine. Nimeni nu cere un ritm impecabil sau o linie frumoasă a brațului, iar singurele lucruri care contează sunt cele pe care le știi doar tu, umerii care se desprind încet de gât, spatele care își amintește că se poate arcui, tălpile care redescoperă podeaua. Pare o preocupare a artiștilor, dar cercetătorii o tratează tot mai des ca pe o întrebare de sănătate, pentru că ce facem cu corpul și cu mâinile pare să se vadă în starea cu care ne trezim a doua zi.
Un dans fără public
Cuvântul „somatic” vine din grecescul soma, care înseamnă trup, iar termenul a fost popularizat în anii 1970 de filozoful Thomas Hanna pentru practicile care privesc corpul așa cum îl simți din interior, nu așa cum îl vede un spectator. În dans, asta înseamnă tehnici în care contează experiența celui care se mișcă, nu impresia lăsată publicului. Știința nu a analizat încă, strict vorbind, ce se întâmplă cu cineva care face dans somatic, dar a măsurat destule lucruri apropiate, iar rezultatele merită urmărite pe rând.
Harta pe care o colorează oamenii
Pornim de la un experiment simplu, făcut de cercetători de la Universitatea Aalto. Peste 700 de voluntari din Finlanda, Suedia și Taiwan au primit siluete umane goale și au fost rugați să coloreze zonele în care simțeau mai multă sau mai puțină activitate în timp ce trăiau diferite emoții. Fericirea și iubirea au colorat aproape tot corpul, mânia s-a adunat mai ales în brațe, iar hărțile au ieșit asemănătoare în toate culturile, a arătat studiul publicat în 2014 în revista PNAS. Emoțiile au, așadar, o geografie a lor, iar dansul somatic îți propune s-o străbați pe dinăuntru.
Ce se întâmplă când dansăm
Despre dans în general avem mai multe date. O meta-analiză din 2014, semnată de Sabine Koch și colegii ei, a strâns 23 de studii și a găsit că dansul și terapia prin dans cresc starea de bine, ridică dispoziția și schimbă în bine felul în care oamenii își percep corpul. Actualizarea din 2019, mai amplă, cu 41 de studii controlate și 2.374 de participanți, a confirmat efecte medii spre mari, dar cu diferențe între studii, așa că rezultatele cer prudență. Dansul practicat de oameni fără probleme de sănătate a îmbunătățit mai ales coordonarea și abilitățile motorii, iar ședințele conduse de terapeuți au crescut calitatea vieții și abilitățile interpersonale și cognitive.
Patruzeci și cinci de minute cu lut și markere
Nici nu trebuie să dansezi. Imaginează-ți o masă cu hârtie, markere, lut de modelat și materiale pentru colaje, plus 45 de minute fără nicio temă. Exact asta au primit 39 de adulți într-un experiment al Universității Drexel, iar la trei din patru, cortizolul, hormonul stresului, a scăzut după aceea. Un detaliu merită reținut. Aproape jumătate dintre participanți aveau puțină experiență artistică, iar cortizolul lor a scăzut la fel ca al celorlalți. La unii, acesta a crescut, ceea ce cercetătoarea Girija Kaimal nu consideră neapărat o veste rea, pentru că hormonul ne ține și în alertă, iar un nivel mai ridicat poate însemna pur și simplu că omul s-a lăsat prins de ce făcea.
