Vedere din turnul Cetății Devei asupra orașului Deva, pe traseul dintre București și Moneasa
Sunt aproape șapte ore de mers cu mașina între București și Moneasa. Poate mai multe, în funcție de trafic, de aglomerația de pe Valea Oltului și, mai ales, de opririle pe care alegi să le faci.
Pe hartă, distanța poate părea prea mare pentru un weekend. După ce am parcurs-o, concluzia este diferită: drumul până la Moneasa merită - mai ales dacă nu îl privești doar ca pe o deplasare între punctul de plecare și destinație, ci ca pe o călătorie prin care descoperi o parte din România la care altfel poate nu te-ai fi oprit.
Între București și stațiunea arădeană se află Râmnicu Vâlcea, Valea Oltului, Sibiul, Alba Iulia, Cetatea Devei, Aradul și, puțin mai la nord, Pâncota, cu muzeul ei dedicat viei și vinului. Moneasa a fost destinația finală a acestui drum, dar într-o astfel de călătorie, destinația nu e singurul lucru pe care îl descoperi.
Un drum lung, dar cu suficiente motive pentru a nu te grăbi
Am plecat din București știind că ne așteaptă multe ore de mers. Un astfel de traseu poate deveni obositor dacă singurul obiectiv este să ajungi cât mai repede. Dacă îl transformi însă într-o călătorie prin țară, distanța capătă alt sens.
Drumul spre Moneasa, undeva pe traseul dinspre Arad
Râmnicu Vâlcea poate fi prima oprire. Sibiul merită întotdeauna măcar câteva ore, chiar și atunci când ai mai fost. La Alba Iulia, o plimbare prin Cetatea Alba Carolina adaugă traseului o poveste diferită, a orașului care a găzduit Marea Unire din 1918. Deva completează traseul cu una dintre imaginile care rămân: Cetatea Devei, ridicată pe un deal vulcanic, veche de aproape opt secole, vizibilă de la mare distanță și accesibilă printr-o telecabină care urcă spre ruinele fortificației.
Un coleg din echipa Semnal, la indicatorul Alba Iulia, cu Catedrala Reîntregirii în fundalPoarta de acces spre Cetatea Alba Carolina, Alba IuliaTunel de cărămidă în incinta cetății, Alba IuliaZidurile Cetății Devei, văzute de la baza dealuluiTelecabina care urcă spre Cetatea DeveiScările dinspre Cetatea Devei, cu doi membri ai echipei pe traseuPanoramă largă asupra văii, de pe platforma de observație a cetățiiCurtea interioară a ruinelor Cetății DeveiUn coleg din echipa Semnal, pe zidurile Cetății Devei
România nu trebuie descoperită doar în destinațiile mari. Uneori, tocmai opririle neplanificate - un sat, o cramă, o discuție cu un localnic - dau personalitate unei călătorii.
Pâncota, unul dintre „hidden gems" ale județului Arad
La aproximativ 30 de kilometri de municipiul Arad, Pâncota este mai mult decât un oraș mic de provincie. Este o comunitate de aproximativ 8.200 de locuitori, răspândită între localitatea Pâncota și satul aparținător Măderat, înființată ca oraș în 1968, în urma reorganizării administrativ-teritoriale de atunci.
„Orașul înseamnă mult pentru noi și ar fi multe de povestit. Avem numeroase motive pentru care am ales să rămânem aici", spune primarul Dan-Ștefan Pocrișer. „Nu suntem departe de Arad - ne aflăm la aproximativ 30 de kilometri de municipiu. Avem agricultura care ne susține și avem viticultura, pentru că suntem aici, în vârful dealului. Avem și o fabrică mai mare, precum și câteva mai mici."
Potrivit primarului, dezvoltarea orașului se sprijină atât pe fonduri europene și guvernamentale, cât și pe cei peste 200 de agenți economici activi în Pâncota. Printre investițiile recente se numără modernizarea a 14 străzi în Pâncota și Măderat, prin Programul Național „Anghel Saligny", și construcția unei creșe pentru familiile tinere din localitate.
„Suntem un orășel mic, dar cochet", descrie Pocrișer comunitatea pe care o conduce de la jumătatea actualului mandat. Despre funcția de primar spune simplu: „Nu m-aș fi așteptat, atunci când am avut primele locuri de muncă, să ajung să merg cu atât de mult drag la serviciu. Iubesc foarte mult acest job."
Dincolo de administrație, Pâncota ascunde și câteva comori turistice mai puțin cunoscute: Muzeul Viei și al Vinului, crame și producători locali care vând vinul direct de acasă, o vinotecă la ieșirea din oraș spre Ineu, dealuri acoperite de podgorii și o faună aparte, din care fac parte cerbii lopătari. „Atunci când oamenii ajung la noi, îi conducem în primul rând pe cei pasionați de această zonă la Muzeul Viței de Vie și al Vinului", spune primarul despre traseul pe care îl recomandă vizitatorilor.
Muzeul Viei și al Vinului, povestea unui preot devenit viticultor
Muzeul Viei și al Vinului din Pâncota a fost inaugurat pe 29 octombrie 2022 și este, potrivit primarului, „un proiect comun al Primăriei și al Asociației Dărău Pro Pâncota". Colecția depășește 300 de exponate: unelte folosite la culesul și prelucrarea strugurilor, prese vechi, putini, instrumente pentru măsurarea zaharurilor din must, pompe de transvazare și mărturii etnografice legate de tradiția viticolă a zonei.
În spatele proiectului se află Petru Dărău, preot paroh în Pâncota și viticultor. Absolvent de Teologie în 1975, a descoperit pasiunea pentru viticultură lucrând propriul deal de viță-de-vie de la Măderat. Pentru a înțelege teoretic ceea ce făcea practic, a urmat un masterat în viticultură la Facultatea de Horticultură și Silvicultură din Timișoara, absolvit în 2012. Aproape zece ani mai târziu, în 2021, a publicat, alături de coautori, o carte dedicată universalității viței-de-vie.
„Sunt primul preot din țară care are masterat în viticultură", spune Dărău. „Aici, la Pâncota, este practic opera vieții mele." Muzeul a pornit cu trei încăperi; ulterior, prin colaborarea cu primăria, i s-au alăturat încă două, dintre care una dedicată etnografiei - „opera profesoarei Florina Cismaș", membră a asociației Dărău Pro Pâncota. Obiectele din acea încăpere, spune preotul, aparțin familiei Cismaș (fostă Bolovan) și au fost confecționate și păstrate de bunicile profesoarei, peste generații.
„Fiecare obiect din această încăpere are propria poveste, pe care le-o spunem oamenilor care vin să ne viziteze", explică Dărău. Colecția de unelte viticole - de la culesul strugurilor până la presă și putini - a fost adunată și restaurată, în cea mai mare parte, chiar de el. „Ceea ce mă liniștește și îmi dă mereu sens vieții este trecutul", spune despre pasiunea care l-a purtat pe acest drum, pornită, mărturisește, de la poveștile prietenului său Ștepan Traian despre drumurile la vie și prepararea vinului - unul dintre cei patru membri ai Asociației Dărău Pro Pâncota, alături de Petru și Maria Dărău și de Florina Cismaș.
Muzeul funcționează astăzi ca un centru cultural al orașului. „Cu sprijinul primarului și al Consiliului Orășenesc am putut realiza acest proiect", spune Dărău. „Între noi există o colaborare foarte bună, strânsă și cu efect."
Zona Pâncotei este cunoscută și pentru cerbii lopătari care trăiesc în libertate, în singura pădure din fondul de vânătoare al zonei. Populația lor a început acum aproximativ 20 de ani, potrivit primarului, care recunoaște și partea mai puțin comodă a vecinătății: numărul mare de cerbi provoacă uneori probleme culturilor agricole din zonă. Întâlnirea cu ei nu poate fi planificată și nici garantată - pot apărea pe câmpuri sau la marginea pădurii, dar dispar la fel de repede.
Moneasa, liniștea unei stațiuni care încearcă să se reinventeze
Așezată la poalele Munților Codru-Moma, stațiunea balneară din Arad păstrează aerul unei stațiuni în care timpul pare să aibă altă viteză. Pădurea, apele mezotermale, traseele și liniștea locului sunt principalele sale resurse.
Stațiunea a primit oficial statutul de destinație balneară în anul 1896, iar în perioada Imperiului Austro-Ungar a devenit un loc frecventat pentru tratament, odihnă și socializare. Astăzi, Moneasa încearcă să își păstreze identitatea balneară, dar are nevoie și de motive noi pentru a-i convinge pe turiști să rămână mai mult de o zi.
Un weekend trăit la Hotel Parc Moneasa
Am ajuns la Moneasa pentru weekendul gastronomic „Daniel's & Friends", desfășurat în perioada 17-19 iulie 2026 și organizat de Daniel Scridon și Călin Bobora, cu sprijinul Hotelului Parc Moneasa.
Situat în centrul stațiunii, într-o zonă verde traversată de Pârâul Băilor, Hotel Parc Moneasa dispune de aproximativ 48 de spații de cazare, restaurant, saloane pentru evenimente, baruri și terase. Oferta este completată de o zonă SPA cu saună, jacuzzi, sală de fitness și piscină interioară cu apă mezotermală, menținută, potrivit prezentărilor hotelului, la 32-34 de grade Celsius.
Este un hotel de trei stele și trebuie evaluat în raport cu această clasificare, nu prin comparație cu un resort de lux. Elementul care a făcut diferența în acel weekend a fost, însă, modul în care gastronomia a devenit o experiență comună.
Când masa nu mai este doar o pauză în program
În multe hoteluri, masa este un serviciu inclus în pachet: mănânci, apoi îți continui programul. La Hotel Parc Moneasa, în timpul weekendului tematic, lucrurile au funcționat diferit - masa a devenit programul.
Welcome Buffet, vineri seara, la deschiderea weekendului gastronomic
Weekendul a început vineri, 17 iulie, cu un Welcome Buffet care a combinat preparate românești cu influențe internaționale. Prima seară s-a încheiat cu o sesiune de slow cooking, o rață gătită lent timp de mai multe ore, servită cu ananas caramelizat și spanac.
Sâmbătă, programul a combinat turismul activ cu experiența culinară. După micul dejun, am urcat la punctul Belvedere, de pe Dealul Trestia - unul dintre acele trasee montane spectaculoase din România ușor accesibile, de unde se vede valea stațiunii.
O parte din echipa Semnal ajunsă la Moneasa, la Belvedere: Lucian Dinu, Bogdan Dărădan și Petrică Vizitiu
După întoarcerea la hotel, centrul atenției s-a mutat din nou spre gastronomie, în cadrul „Live Cooking Experience - Moneasa Vibe": bucătarii au pregătit preparatele în fața invitaților, iar terasa a devenit o bucătărie deschisă.
Meniul de sâmbătă a inclus pizza artizanală și focaccia coapte pe vatră, burrata, carpaccio de ton roșu, burgeri Black Angus și scăricică de vițel la smoker, alături de frigărui Surf & Turf și fructe de mare în stil toscan. Unul dintre momentele care au atras atenția invitaților a fost pregătirea spaghetelor Cacio e Pepe direct într-o roată de parmezan. Seara s-a încheiat cu o nouă demonstrație de gătire lentă, de această dată cu Beef Hammer și Lamb Hammer, din carne de vită și miel.
Meniurile au inclus și preparate asociate bucătăriei românești - mămăligă, brânzeturi sărate, specialități din carne de porc - așezate alături de tehnici și rețete internaționale, fără ca bucătăria locală să fie abandonată.
Preparat lucrat lent, direct pe foc, la unul dintre popasurile gastronomicePui la grătar, printre preparatele serii de live cookingBucătăria românească, prezentă alături de rețetele internaționale
De ce live cooking-ul este mai mult decât o modă
Termenul „live cooking" apare tot mai des în promovarea restaurantelor și a evenimentelor, uneori folosit prea ușor, pentru orice preparat finalizat în fața clienților. Aici, conceptul a ocupat o parte importantă a serii - bucătăria nu a mai fost ascunsă, iar pregătirea mâncării a devenit o formă de divertisment.
Pentru un hotel aflat într-o stațiune balneară, alegerea are sens practic: una dintre problemele unor astfel de destinații apare după încheierea programului de tratament sau după plimbarea de peste zi - ce mai poate face turistul seara? La Hotel Parc Moneasa, răspunsul a fost construit în jurul mesei. După o zi petrecută în natură sau la piscină, seara continua pe terasă, în jurul bucătăriei deschise, al muzicii și al oamenilor.
Grota Ursului, dincolo de centrul stațiunii
Lacul cu fântână arteziană din Moneasa, dimineața
Duminică, după micul dejun, am vizitat Grota Ursului, unul dintre principalele obiective turistice din Moneasa. Peștera se află la aproximativ 500 de metri de centrul stațiunii, la o altitudine de circa 320 de metri, iar accesul se face printr-un tunel artificial. Traseul amenajat și electrificat pentru vizitare are 200 de metri și include tunelul de acces și o porțiune din galeria principală, până în Sala Czárán Gyula.
Vizitele se desfășoară în grupuri conduse de ghizi specializați. La intrare se află și o expoziție dedicată picturilor rupestre din Peștera Coliboaia, unele dintre cele mai vechi manifestări de artă parietală descoperite pe teritoriul României.
În apropiere pot fi descoperite și Lacul cu Nuferi, Cascada Boroaia, cariera de marmură sau traseele din Munții Codru-Moma. Moneasa nu oferă un singur obiectiv spectaculos în jurul căruia să fie construit întregul sejur - oferă mai multe experiențe mici care, puse împreună, dau sens câtorva zile petrecute aici.
A meritat drumul de la București?
După aproape șapte ore petrecute pe drum, răspunsul este da. Nu pentru că Moneasa ar fi o destinație perfectă - nicio destinație nu este - și nici pentru că un singur weekend gastronomic poate rezolva toate provocările unei stațiuni balneare.
A meritat pentru că experiența a fost completă: drumul prin țară, opririle la Alba Iulia și Deva, descoperirea Pâncotei și a muzeului lui Petru Dărău, liniștea stațiunii, apa mezotermală, plimbarea spre Belvedere, vizita la Grota Ursului și serile în care bucătăria s-a mutat în mijlocul oaspeților.
Hotel Parc Moneasa rămâne un hotel de trei stele, cu avantajele și limitele acestei clasificări. Diferența este făcută de încercarea de a oferi mai mult decât o cameră și câteva mese - iar live cooking-ul și petrecerile gastronomice reprezintă acel element în plus care poate convinge un turist să rămână la Moneasa câteva zile.
Distanța față de București nu trebuie privită doar ca un inconvenient. Între Capitală și Moneasa se află Râmnicu Vâlcea, Valea Oltului, Sibiu, Alba Iulia, Deva, Pâncota și Arad - o parte din România pe care merită să o descoperi, nu doar să o traversezi.
Peisaj de pe drumul de întoarcere spre București
Uneori, destinația justifică drumul. Alteori, drumul devine parte din experiență. În cazul acestei călătorii, le-am trăit pe amândouă.
