Vicepremierul Oana Gheorghiu a publicat sâmbătă seara pe Facebook un text care, citit la rece, pare documentar. Citit în contextul politic al zilei — cu votul PSD de luni privind retragerea sprijinului pentru Ilie Bolojan și cu planul guvernamental de listare la bursă a mai multor companii de stat — devine o armă politică.
Cazul expus de Gheorghiu: Petrotrans SA, o companie de stat al cărei traseu de două decenii ilustrează, într-o manieră aproape caricaturală, ce anume numește premierul „companii ținute artificial în viață".
„Nu, nu e ficțiune. E România de astăzi"
Postarea vicepremierului începe cu o afirmație care, spune ea, pare imposibilă:
Există o conductă sub pământul României. Nu mai transportă nimic de aproape 20 de ani. Hoții au demontat-o bucată cu bucată. Și totuși, în fiecare an, statul român plătește 27.960 de euro proprietarilor terenului de sub ea. De ce? Pentru că nimeni nu a semnat o hârtie ca să o radieze definitiv din inventarul domeniului public.
Este, în formularea lui Gheorghiu, chintesența unei probleme structurale: nu e vorba de o decizie proastă, ci de absența oricărei decizii. La fiecare moment-cheie al poveștii Petrotrans, cineva a ales să nu semneze, să nu voteze, să nu închidă un dosar.
Cronologia unei morți în trei acte
Compania opera odată 1.800 de kilometri de conducte magistrale pentru transportul produselor petroliere — benzină, motorină, țiței. Infrastructură construită în decenii, cu valoare strategică.
Reperele, așa cum le enumeră vicepremierul:
- 1996 — Guvernul desființează entitatea care operează conductele și o absoarbe în Petrom. Uită însă să o scoată din lista privatizărilor în masă. Pe RASDAQ se tranzacționează acțiunile unei companii care, juridic, nu mai există.
- 2000–2004 — O patrulă de jandarmi descoperă prima rețea de furt din conducte și preferă tăcerea în schimbul mitei. Urmează un echipaj al Secției 5 de Poliție București. În 2004, hoții montează o instalație de 250 de metri pe sub canalul Dunăre–Marea Neagră. Numai în acel an: peste 100.000 de tone furate, pagubă estimată la 80 de milioane de euro.
- 2005 — O ordonanță de guvern reorganizează sectorul. Petrotrans e desemnat operator licențiat, dar concesiunea nu îi este atribuită. În august, activitatea încetează. Nu din cauza pieței. Din cauza unei decizii administrative care nu a mai venit.
- 2007 — Faliment.
- 2012 — Curtea Supremă condamnă 56 de persoane, printre care 34 de polițiști și 2 jandarmi, pentru complicitate la furt.
- 2019 — Lichidatorul cere închiderea procedurii. O instituție a statului — Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului — votează împotrivă. Are de recuperat 0,0021% din creanțe. 6.959 de lei.
- 2026 — Compania încă există juridic.
„Statul, prin forțele sale de ordine, ajută la jefuirea unei companii a statului"
Fraza de mai sus este citatul cel mai apăsat din postarea vicepremierului. Demonstrația ei numerică e la fel de severă:
