„Statul plătește 27.960 de euro pe an pentru o conductă furată”. Oana Gheorghiu, studiu de caz despre Petrotrans

Vicepremierul Oana Gheorghiu a publicat sâmbătă seara pe Facebook un text care, citit la rece, pare documentar. Citit în contextul politic al zilei — cu votul PSD de luni privind retragerea sprijinului pentru Ilie Bolojan și cu planul guvernamental de listare la bursă a mai multor companii de stat — devine o armă politică.

Cazul expus de Gheorghiu: Petrotrans SA, o companie de stat al cărei traseu de două decenii ilustrează, într-o manieră aproape caricaturală, ce anume numește premierul „companii ținute artificial în viață".

„Nu, nu e ficțiune. E România de astăzi"

Postarea vicepremierului începe cu o afirmație care, spune ea, pare imposibilă:

Există o conductă sub pământul României. Nu mai transportă nimic de aproape 20 de ani. Hoții au demontat-o bucată cu bucată. Și totuși, în fiecare an, statul român plătește 27.960 de euro proprietarilor terenului de sub ea. De ce? Pentru că nimeni nu a semnat o hârtie ca să o radieze definitiv din inventarul domeniului public.

Este, în formularea lui Gheorghiu, chintesența unei probleme structurale: nu e vorba de o decizie proastă, ci de absența oricărei decizii. La fiecare moment-cheie al poveștii Petrotrans, cineva a ales să nu semneze, să nu voteze, să nu închidă un dosar.

Cronologia unei morți în trei acte

Compania opera odată 1.800 de kilometri de conducte magistrale pentru transportul produselor petroliere — benzină, motorină, țiței. Infrastructură construită în decenii, cu valoare strategică.

Reperele, așa cum le enumeră vicepremierul:

• 1996 — Guvernul desființează entitatea care operează conductele și o absoarbe în Petrom. Uită însă să o scoată din lista privatizărilor în masă. Pe RASDAQ se tranzacționează acțiunile unei companii care, juridic, nu mai există.
• 2000–2004 — O patrulă de jandarmi descoperă prima rețea de furt din conducte și preferă tăcerea în schimbul mitei. Urmează un echipaj al Secției 5 de Poliție București. În 2004, hoții montează o instalație de 250 de metri pe sub canalul Dunăre–Marea Neagră. Numai în acel an: peste 100.000 de tone furate, pagubă estimată la 80 de milioane de euro.
• 2005 — O ordonanță de guvern reorganizează sectorul. Petrotrans e desemnat operator licențiat, dar concesiunea nu îi este atribuită. În august, activitatea încetează. Nu din cauza pieței. Din cauza unei decizii administrative care nu a mai venit.
• 2007 — Faliment.
• 2012 — Curtea Supremă condamnă 56 de persoane, printre care 34 de polițiști și 2 jandarmi, pentru complicitate la furt.
• 2019 — Lichidatorul cere închiderea procedurii. O instituție a statului — Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului — votează împotrivă. Are de recuperat 0,0021% din creanțe. 6.959 de lei.
• 2026 — Compania încă există juridic.

„Statul, prin forțele sale de ordine, ajută la jefuirea unei companii a statului"

Fraza de mai sus este citatul cel mai apăsat din postarea vicepremierului. Demonstrația ei numerică e la fel de severă:

În 12 ani, lichidatorul recuperează 7,3 milioane de lei din vânzarea de vehicule, vagoane cisternă, conducte dezafectate la fier vechi. Unele terenuri trec prin 60–70 de runde de licitație. Prețul scade cu peste 60% față de evaluare. Tot nu se găsesc cumpărători. Creditorii au primit: 0 lei. Creanțe nerecuperate: 329 milioane lei.

Contextul politic: un argument pentru Bolojan, la timpul potrivit

Oana Gheorghiu a fost numită vicepremier pe 30 octombrie 2025, după demisia lui Dragoș Anastasiu. Atribuția ei principală: reforma statului. Săptămâna trecută, a prezentat în ședința de Guvern nota despre care Evenimentul Zilei scria că ar fi „manualul perfect al privatizării mascate" — o listă de companii propuse pentru listare la bursă, incluzând CEC Bank și Salrom.

PSD a reacționat dur. Fostul ministru al Muncii Marius Budăi a acuzat că Bolojan pregătește „în secret" înstrăinarea celor mai valoroase active ale României. Liderul senatorilor PSD Daniel Zamfir a vorbit despre „vânzarea a ce mai avem prin casă".

Textul despre Petrotrans apare, așadar, ca un răspuns punctual la o acuzație sistemică. Gheorghiu nu apără listarea la bursă în postare — dar expune, în schimb, costul real al inacțiunii. O companie moartă de 20 de ani pe care statul continuă să o plătească este exemplul-tip al argumentului invocat public de premierul Ilie Bolojan când a spus, la începutul lunii, că „nu mai putem accepta situații în care companii aflate în faliment de ani de zile continuă să consume bani publici".

Încheierea postării, în formularea vicepremierului:

La fiecare moment relevant din această poveste, lipsa de decizie a costat mai mult decât ar fi costat chiar și cea mai proastă decizie posibilă.

Astăzi, 20 aprilie 2026, la ora 17:00, la Palatul Parlamentului, 5.000 de membri PSD votează prin aplicație internă dacă retrag sprijinul politic pentru Guvernul Bolojan. Coaliția în criză — rubrica Semnal dedicată acestei crize politice — monitorizează în timp real efectele.

• Petrotrans SA: companie de stat, operator magistrale transport produse petroliere
• Faliment declarat în 2007, procedură încă deschisă după 19 ani
• Creditori: 329 milioane lei creanțe nerecuperate, 0 lei primiți
• Stat: 27.960 euro/an plătiți pentru teren sub conductă nefuncțională