Darius Mârza este un antreprenor român de succes, cunoscut mai ales ca fondator și administrator al Wonderland Resort, unul dintre cele mai mari și apreciate complexe de lux din România, situat în Cluj‑Napoca. A început cariera antreprenorială în domeniul HoReCa la doar 18 ani și, de atunci, a coordonat și organizat peste 14.000 de evenimente de diferite dimensiuni. În acest interviu, ne împărtășește experiențele, motivațiile și lecțiile acumulate în cariera sa, oferind o perspectivă unică asupra antreprenoriatului.
Darius, știu că ai revenit de curând de la SME Assembly 2025, desfășurat la Copenhaga, Danemarca. Acesta este cel mai important eveniment destinat întreprinderilor mici și mijlocii din Europa. Ne împărtășești câteva idei?
Ținând cont că tema invitației Comisiei Europene și a Consiliului European a vizat antreprenoriatul și inovația, trebuie să încep prezentarea mea sumarizând, pe scurt, istoria mea antreprenorială.
Din prima seară, ce m-a surprins cel mai tare și m-a uns pe suflet suprem a fost că fiecare vorbitor care s-a urcat pe scenă, fără excepție și indiferent de domeniul din care provenea, a spus cu tărie că antreprenorii reprezintă coloana vertebrală a societății, motorul economiei, cheia prosperității.
Sincer, toată viața mea, mama mea, care este profesoară universitară și a fost șefa de departament la universitatea tehnică timp de 20 de ani, mă certa și era foarte, foarte supărată pe mine că, în loc să-mi văd de școală exclusiv, tot mă ocup de "bișnițăreală". În mintea ei, era cea mai joasă treaptă posibilă a societății, adică oamenii fără meserie reală cărora nu le-a prea plăcut să învețe, negustori/întreprinzători, adică ea le zicea bișnițari.
Din cauza aceasta, și când mă întreba la școală ce sunt părinții mei, începeam și povesteam de mama, pentru că de tata îmi era cam rușine, deoarece tot timpul făcea afaceri multe și variate și nu avea stare într-o fabrică ca inginer proiectant, cum îi era meseria inițială din timpul comunismului.
Am fost atât de fericit când am constatat că în lumea evoluată și între persoanele care au viziune, antreprenorul este scos în față, este pus pe un piedestal, îi sunt recunoscute meritele, eforturile supranaturale, sacrificiile, riscurile, stresul, tensiunile, nopțile nedormite.
Gândiți-vă doar atât: că de la 12 ani lucrez încontinuu, cu o medie de 22 de ore din 24, de multe ori lucrez câte 4 zile încontinuu, practic am o medie de 4 ore dormite la 4 zile.
Mai mult, provocarea maximă este lupta cu birocrația, care nu se vede din exterior, pe care vă voi prezenta-o în continuare, ținând cont că minim 8 ani am avut nevoie pentru obținerea fiecărei autorizații de construcție, lucruri care mi-au consumat 80% din energie și din bani, dar care mi-au călit reziliența și răbdarea.
Deschiderea mea pentru domeniul acesta a început extrem de devreme: când aveam 5 ani săream gardul grădinilor de lângă blocuri și luam pătrunjel și morcovi, pe care îi vindeam în stația de autobuz, unde îmi făcusem o mică tarabă. Stăteam pe trotuar. Și așa strângeam bani pentru a-mi cumpăra ceea ce îmi doream.
Am început să câștig primii bani mai serioși în ultimul an de școală primară, prin 1996. Făceam de toate: dactilografiam referate, lucrări, cărți pentru profesorii de la facultate, vindeam eseuri colegilor din clasa a V-a. Le mai vindeam și dischete cu câte un clip sau un joc, spiralam, lucram în Photoshop, editam. Și făceam cărți de vizită – le vindeam colegilor care voiau să se simtă mai importanți în gimnaziu, pentru că tot eu îi convingeam că au nevoie de o carte de vizită dacă vor să ajungă oameni importanți :).
Fiind olimpic la matematică și informatică, am fost primul de pe piață care a vândut calculatoare în rate la prieteni și la colegi. A mers bine vânzarea de calculatoare până când au intrat pe piață, peste noapte, companiile mari de electrocasnice și aveau sloganul: cumpărați pe loc calculatorul mult visat, doar cu buletinul, în maximum 2 ore. Și atunci am fost scos de pe piață.
Anul următor, în clasa a XI-a, am început să fac programe soft pentru cabinete de medicină de familie, firme de contabilitate, site-uri diverse, inclusiv pentru biserici, care erau foarte deschise pentru că se puteau înfrăți mai ușor și puteau primi sponsorizări mai ușor. A mers bine cam un an, până au început să apară multinaționalele mari.
După ce nu a mai mers afacerea cu softul (pentru că am fost înghițit de firmele mari care dădeau garanții și post-garanții și lumea nu prea mai avea încredere în freelanceri), la 17 ani m-am apucat să dau meditații la informatică, și nu doar colegilor mai mici sau de aceeași vârstă cu mine, ci și studenților. Făceam asta non-stop, fără pauză, în weekenduri lucram de la 8 dimineața până la 10 seara.
Din toți banii pe care i-am strâns mi-am cumpărat prima garsonieră, primul teren lângă aeroport și primele terenuri la munte, pe care le-am parcelat pentru cabane.
La 18 ani am luat împrumut primii 3.000 de euro, pentru aparate foto-video și echipamente audio, pentru a începe o afacere de organizare evenimente. Am fost primul care a introdus prelucrarea foto-video pe calculator.
După doar câteva luni, eram foarte cunoscut pe piață și am reușit să restitui cei 3.000 de euro împrumutați pentru 6 luni, în doar 3 luni. Astfel, i-am cerut un împrumut de 50.000 de euro ca să-mi deschid prima sală de evenimente, Talisman.
Oamenii erau foarte entuziasmați de la început. Pe atunci existau doar cantine, hoteluri și restaurante. Dar eu voiam ceva special, mai disco, să fie multe lumini și distracție. Am fost primul din România care a introdus luminile de discotecă la nunți și am făcut primul bar mobil la o nuntă.
Datorită acestui nou concept de sală de evenimente, am reușit să conving liceele să nu mai facă balurile de boboci în cluburi și să le facă în sala mea. Era anul 2005.
Cum a apărut Wonderland
Toți banii pe care i-am strâns începând din 2005 i-am investit în terenuri într-o zonă minunată, unde ulterior am construit divinul Wonderland Resort. În 2005 am depus documentația pentru plan urbanistic și autorizație de construcție.
În 2008 am deschis Terasa Havana, prima terasă rooftop din Cluj, care avea peste 300 de locuri și o priveliște extraordinară. Din seara în care am inaugurat-o și până în ziua când am vândut-o, trei luni mai târziu, a fost fully booked în fiecare zi.
Erau zeci de oameni care așteptau la rând să prindă un loc la masă.
Chiar din prima seară am primit două oferte de cumpărare pentru Havana și eu m-am simțit tare jignit de asta.
Până la urmă, tot unuia dintre cei care mi-au făcut oferta le-am vândut. Am învățat că orice afacere sau lucru material este de vânzare pentru prețul corect și că niciodată nu trebuie să spui niciodată.
În iarna lui 2009, după ce vândusem deja Havana, am deschis un fast-food în spatele magazinului Sora.
În prima lună de la deschidere, eu trebuia să îmi susțin licența și nu am putut să mă ocup de afacere, așa că s-au ocupat asociații pe care îi aveam. După câteva luni, am răscumpărat partea unuia dintre asociați și m-am pus pe treabă.
De la vânzări de 60 lei pe zi, am ajuns la 5.000 de lei pe zi. A fost cel mai profitabil fast-food din Cluj. În câteva săptămâni am întrecut localurile cu tradiție, cum erau Speed și Rosa.
"Am reușit să cumpăr 55 de bivolițe, să le mulg singur, să curăț grajdurile, să stau la pășune cu ele și să duc seara laptele la abonați"
În vara lui 2009, proaspăt căsătorit (din februarie), după vânzarea Havanei, eram la țară la socri, cu toată familia. Ei aveau patru bivolițe care trebuiau mulse. Problema era că un anumit om trebuia să mulgă o anumită bivoliță, că altfel nu dădeau lapte.
Deci patru oameni mulgeau patru bivolițe, de două ori pe zi, fără excepție.
Le-am zis atunci așa: eu vreau și o să construiesc aici cea mai mare fermă de bivoli, îi cumpăr de la toți bătrânii din toate satele, fac automate de muls, fac linie de distribuție a laptelui etc.
Au râs de mine, dar eu m-am apucat de treabă din a doua zi.
Am construit totul singur, am lucrat pe toate utilajele, am sudat totul, am vopsit, am făcut toate instalațiile, am cumpărat toți bivolii.
Eu le urcam într-o remorcă improvizată cu o singură axă (pentru că aveam permis doar categoria B).
Am reușit să cumpăr 55 de bivolițe, să le mulg singur, să curăț grajdurile, să stau la pășune cu ele și să duc seara laptele la abonați.
Țineți cont că aveam sute de angajați în Cluj (fast-food-ul, sala Talisman, Studio Dario, unde erau zeci de DJ-i, cameramani, fotografi, decoratori). Iar la fermă nu aveam niciun ajutor de încredere.
Ajungeam acasă la 1 noaptea și la 3 fix plecam la fermă, pentru că la 4 trebuiau mulse bivolițele și la 6 trebuiau să fie duse la pășunat.
Așa a fost viața mea până la Crăciunul din 2010, când am găsit cui să dau animalele în siguranță și m-am asigurat că nu vor ajunge la abator.
În afacerea asta totul a ieșit așa cum mi-am imaginat. Exista posibilitate de dezvoltare, era cerere, lumea era mulțumită.
Exista o singură problemă pe care nu am luat-o în considerare: nu era forță de muncă în zona rurală.
Eu făcusem acest pas pentru familie, pentru că nu era nicio sursă de venit în zonă și am zis că va fi mai ușor așa. Nici vorbă!
În zona rurală este o lipsă acută de forță de muncă. Nu pentru că nu sunt oameni, ci pentru că aceia care pot munci preferă ajutoarele sociale.
În 2009 am investit toți banii mei, inclusiv pe cei obținuți din vânzarea terasei, într-un avans de 25% pentru achiziționarea mai multor spații comerciale de pe strada Eroilor, lângă Cofetăria Carpați.
Avansul trebuia să fie de 33%, dar nu am mai avut restul de bani și m-am înțeles cu vânzătorii să le achit în decursul unui an.
Ceilalți 66% trebuiau puși de niște spanioli, care au plecat în Spania după bani și nu s-au mai întors. Începuse deja criza imobiliară în Spania.
Atunci eu am pierdut absolut tot și a trebuit să o iau de la zero, fără niciun ban, dar îmi rămăseseră terenurile pe care le-am tot cumpărat între anii 2005 și 2012.
Aveam actele depuse pentru autorizație de construcție din 2005 și încă nu îmi ieșiseră aprobate.
Astfel, mi-am vândut mașina pentru 12.000 de euro, am studiat multe nopți care este biroul de arhitectură care obține cele mai multe autorizații, m-am străduit, am ajuns la ei și i-am rugat să-mi redepună proiectul.
Mi-au cerut 10.000 de euro, pe care i-am plătit pe loc și, de 1.500 de euro mi-am cumpărat o mașină cu care am cărat materialele pentru primele săli de evenimente de la Wonderland, inclusiv acoperișul și țevile de instalații, pentru că aveam geamul spart și puteam să le scot pe acolo, în spate.
Am rămas cu 500 de euro în buzunar, cu care am început construcția primului pod de intrare în Wonderland.
Apelând la biroul de arhitectură de care v-am povestit, am reușit să obțin autorizație de construcție și am putut accesa un proiect pe fonduri europene, prin care am construit prima pensiune turistică în resort.
Acum, Wonderland a ajuns cel mai mare resort din Sud-Estul Europei, cu o valoare de peste 200 de milioane de euro, unde vă invit cu mare drag să vizitați cel mai luxos și high-tech hotel din Europa.
Cum ai ajuns să stau la masă cu reprezentanții Comisiei Europene și ai Consiliului European?
Din dorința de a scala afacerea mea și de a face Wonderland Resort cunoscut și recunoscut în întreaga Europă, am organizat o excursie de presă internațională, unde au participat peste 50 de jurnaliști din multe țări. La conferința de presă am prezentat, în linii mari, cum am construit Wonderland și se pare că i-am mișcat pe participanții internaționali, care ulterior m-au recomandat, din proprie inițiativă, organizatorilor de la Comisia Europeană. Ulterior, am fost contactat pe email de către organizatori, care mi-au cumpărat bilet de avion, cazare și mâncare. M-am șocat, pentru că niciodată în viață nu primisem nimic gratuit, adică eu, de când exist, numai fac cinste la toată lumea și invit pe toată lumea. Astfel, am dedus că sunt super serioși, că trebuie să fie ceva foarte important și acut pentru ei. Din respect, pentru că au făcut acest efort, deși nu înțelegeam nici o clipă ce aș putea eu să fac acolo, pentru că niciodată nu am fost teoretician, nu am participat la conferințe, ci, din contră, eu toată viața mea am fost un implementator, un om al acțiunii, care a adus înfăptuire și a muncit încontinuu, fiind 100% implicat în proiectul meu, pe care l-am dezvoltat încontinuu, și niciodată nu am fost atent la lucrurile macro, pentru că eram all-in în bula mea, din toate punctele de vedere: energie, suflet, minte și finanțe, adică focusat strict pe munca mea. Gândiți-vă că eu nici până în oraș nu prea am ieșit, ca să nu mă rup de la muncă. De exemplu, până am plecat către adunarea UE de la Copenhaga, până la ora 22:00 am lucrat încontinuu, nici să mănânc nu am apucat în ziua respectivă, ca să-mi las lucrurile pregătite pentru cele 3 zile cât voi lipsi. Am plecat direct cu mașina până la aeroport, 7 ore, am ajuns la 3 dimineața, am schimbat două avioane ca să ajung direct la deschidere. După care la întoarcere a fost la fel, am condus toată noaptea și am ajuns direct când trebuia să inaugurez cel mai mare târg de turism din țara noastră, care era organizat de mine și se desfășura la locația mea, unde mă așteptau zeci de reporteri și de televiziuni. Deci, super efort, dar a meritat pe deplin, a fost revelația vieții mele, a fost pentru prima dată în viață când am înțeles macro totul despre lumea în care trăim.
Care au fost subiectele de discuție principale?
Când am ajuns la inaugurare, am intrat direct pe aplicație ca să mă înscriu la workshopurile din următoarele zile, care toate erau legate de: competitivitate, sustenabilitate, inovație, cercetare, hub/accelerator/incubator de afaceri, start-up nation și incluziune. Toate aceste cuvinte clar le auzisem, dar întotdeauna le-am luat în glumă și le atribuiam persoanelor care doar au chef de povești, dar care în realitate nu au chef de muncă, cumva vorbe goale, vorbe în vânt, fără aplicabilitate practică, adică pur teoretice, "burtologie", cum ziceam noi în studenție. Dar eu, orice fac în viață, dacă mă bag, sunt all-in, dau totul din mine, nu pierd vremea în niciun moment și am zis că dacă tot am ajuns la conferința Comisiei Europene alături de Consiliul European, să mă străduiesc să particip la toate dezbaterile și să fiu mai atent ca niciodată, cu mare, mare luare de seamă. Mai mult, cred cu tărie, ca filozofie de viață, că deși în anumite clipe avem impresia că un lucru este pur întâmplător, ulterior realizăm că absolut nimic nu este întâmplător și că suntem exact unde ar fi trebuit să fim, adică omul potrivit, la locul potrivit, în momentul potrivit, un lucru mult peste puterea rațională de a înțelege.
Acum trebuie să fac o paranteză ca să prezint cum vedeam eu lumea în imaginația mea înainte de dezbateri versus ce am înțeles și cum o văd acum, după dezbateri. Voi lua să analizez țările care sunt tot timpul în centrul atenției presei:
• SUA – o vedeam întotdeauna ca o națiune arogantă, plină de ea, mândră, maxim de lăudăroasă, care a creat conceptul de vis american, care mi s-a părut dintotdeauna o amăgeală, adică o poveste așa de copilași naivi, dar care a prins incredibil, fapt pentru care eu personal le-aș da premiul Nobel și multe Oscaruri de cei mai buni comercianți și oameni de marketing, care știu să îmbrace orice, indiferent de calitate, într-o poveste minunată și să o vândă în lumea întreagă într-o manieră de neexplicat, pentru mine praf în ochi și nimic justificat. Practic nu eram deloc fan America, pentru că am vizitat fiecare oraș și zonă importantă din SUA și nu m-a impresionat absolut nimic. Sincer, a fost dezamăgirea vieții mele, pentru că toată viața mea numai de ei am auzit peste tot și toată lumea avea frenezii și vise cu ei, iar pe mine nu m-au mișcat cu nimic, mi s-au părut numai laude complet nejustificate și nefondate, dar care au prins maxim lumii întregi. Adică eu iubeam Singapore, am studiat totul despre ei, fusesem de două ori, fără să trebuiască viză și bătaie de cap, fără să îi fi auzit vreodată să se laude și să facă pe interesanții, și m-au cucerit și m-au copleșit și m-au marcat din toate punctele de vedere. Singapore este recomandarea mea din toate punctele de vedere ca exemplu de urmat atât economic, cât și din punctul de vedere al justiției, adică al corupției, care trebuie să fie baza oricărei comunități.
• RUSIA – o țară orgolioasă, dură, sălbatică, înapoiată, care bate din gură pentru a-și ascunde minusurile maxime, slăbiciunile supreme, care în realitate nu reprezintă nici cel mai mic pericol pentru Uniunea Europeană, deoarece istoria dovedește că inteligența, tehnologia, viziunea, răbdarea, smerenia și tactica sunt lucrurile care domină finalul și se impun, având câștig de cauză. S-a dovedit de-a lungul istoriei că întotdeauna violența, furia, duritatea și sălbăticia vor fi anihilate și neutralizate, doar că este nevoie de puțină răbdare și tactică. Un exemplu simplu: să luăm o școală în care există un elev violent și sălbatic, care îi terorizează pe toți colegii și profesorii; niciodată acela nu va domina și nu se va impune până în final, ci în scurt timp va fi exmatriculat și uitat de societate. Deci trebuie clar să nu fie băgați în seamă absolut deloc, să căutăm resurse alternative ca să nu avem nevoie de nimic de la ei și, cu super embargouri ținute cu hotărâre, se vor neutraliza, marginaliza și da uitării. Doar puțină răbdare, care este cheia în orice. Zero panică, niciodată nu vor îndrăzni în realitate să facă un pas împotriva UE, pentru că ei sunt conștienți, în sinea lor, cât de înapoiați sunt, decât așa, la nivel de afirmații și praf în ochi, fiindcă așa își manifestă ei orgoliul suprem. Să nu uitați niciodată: lumea este dominată/administrată de cea mai deșteaptă ființă vie de pe pământ, nu de cea mai puternică/dură/violentă ființă vie, adică lei sau tigri; mai degrabă ei sunt pe cale de dispariție pe plan mondial.
• CHINA – de când exist, o laud și la toți o dau de exemplu, țara care tace și face. Întotdeauna i-am considerat puternici pe cei care muncesc și evoluează în taină, ca Singapore și China, nu pe cei care sunt în centrul atenției peste tot, cu gură mare, cu multă aroganță și puțină muncă. De departe cei mai determinați, muncitori, producători, cu râvnă și dorință i-am văzut pe chinezi.
• UCRAINA – o țară cu resurse pentru care se bat americanii și rușii pentru a le exploata. Ca popor, duri, hotărâți, cei mai bolunzi din Europa :), la noi în țară a existat dintotdeauna o vorbă: dacă cineva îți creează probleme și neplăceri, caută doi ucraineni și, pe bani de nimic, îți rezolvă ei orice neplăcere ;).
• ȚĂRILE NORDICE – cele mai râvnite, visul vieții și locul unde și-ar dori să trăiască fiecare cetățean din țara noastră. Visul acesta românesc se poate observa și în diverse sondaje făcute la nivel național. Ele sunt considerate cele mai sigure, stabile și râvnite țări; singurele bariere ale românilor sunt limba și clima mai aspră.
• UNIUNEA EUROPEANĂ – o superputere creată pentru a asigura stabilitate, viitor sigur și pentru că și-au dat seama că au mare nevoie de forță de muncă, pentru că țările din vest au o natalitate slabă; practic sunt îmbătrâniți și cu putere mică de sacrificiu, deoarece trăiesc în confort mare și nu mai au cine să le facă mentenanță și productivitate :). Dintotdeauna am simțit că, după ce voi reuși să ajut România să evolueze ca să aibă șanse la un viitor prosper, mă voi dedica să ajut întreaga comunitate europeană din care facem parte cu mult drag și onoare.
Care a fost concluzia ta, la sfârșitul primei zile de dezbateri?
• SUA deține 75% din cota de piață mondială în domeniul cel mai important și influent, adică IT, AI, inovație, cercetare, startupuri. Deci am înțeles de unde vine aroganța lor, nu că este bună și recomandată, dar măcar în sfârșit am înțeles-o. Au fost primii care au inventat un mecanism capitalist de uniune federală cu o singură piață, o singură limbă, o singură legislație, în care au poziționat central antreprenorii/industriașii care au creat o mare putere economică, aducând capacitate mare de dezvoltare. Mai mult, au fost primii care au înțeles că trebuie să vâneze talente, idei, inovație și să cumpere startupuri din întreaga lume. Astfel, au creat un mecanism prin care să fie centrul de dezvoltare și de scalare al afacerilor din lumea întreagă; toate fondurile lor naționale de investiții și toți banii lor au fost direcționați către dezvoltarea și menținerea afacerilor pe teritoriul uniunii lor. În clipa când am realizat acest fenomen, mă uitam așa prin oamenii din sală, de la cină, și mi-am derulat viața și am realizat că toți foștii mei colegi/apropiați și diverși cunoscuți de la mine din oraș, care au apărut în ziare și despre care vorbea lumea, și-au vândut startupurile în San Francisco. Practic, în clipa respectivă am înțeles totul și m-am luminat brusc și profund, că pentru americani era un sport național vânătoarea de idei, talente, inovație din țara noastră și, extrapolând, din întreaga lume. Ei au înțeles de la bun început că puterea, siguranța, dominația vor fi întotdeauna deținute de cei mai avansați, mai deștepți, care pun accent pe cercetare, inovație, tehnologie de ultimă generație, adică tot timpul să fie cu un pas înainte.
• RUSIA, mi-am confirmat că nimeni nu este curios și nu alocă energie și nici măcar timp pentru a discuta despre lucruri primitive, violente și guvernate de sălbăticie pură, adică a fost cât se poate de evident că nu ne-am strâns acolo ca să discutăm lucruri din epoca de piatră, din comuna primitivă :), slabe, expirate și de mult apuse.
• CHINA, mi s-a confirmat că este o superputere, cea mai green din întreaga lume. Ca exemplu, au zis așa: în China există deja metropole mari în care 98% dintre mașini sunt electrice și majoritatea curentului provine din panouri solare sau alte forme de energie regenerabilă. Ei sunt, după SUA, a doua putere în IT, AI, inovație, cercetare, cu o cotă de piață mondială de 15%. Practic, la bază și ei sunt o uniune de mai multe provincii/regiuni, având cea mai mare piață de desfacere din lume, cu o singură limbă și o singură legislație. Deși au o direcție comunistă, ei au învățat din istoria URSS-ului că fără viziune, deschidere față de investitorii externi și fără să dai o minimă libertate populației ajungi rău, plus, cel mai important, au avut deschiderea și inspirația de a copia modelul american. Adică au început deja de mulți ani să pună accent maxim pe tehnologie, inovație, cercetare și vânătoare puternică de talente și idei. Am înțeles că, inclusiv la toate reuniunile de acest tip, cei mai cu râvnă și mai determinați să atragă business angels sunt întotdeauna câte 2-3 chinezi, care îi abordează, îi invită, suportându-le întreaga vizită în China, unde se poartă senzațional cu ei, îi duc peste tot să viziteze companii, oportunități, și toți se întorc extrem, extrem de impresionați și dispuși să investească majoritatea fondurilor către ei.
• UCRAINA a fost șocul meu. Eu eram singurul român, noi fiind membri UE, iar ucrainenii mi s-au părut că aveau delegația cea mai mare, cu râvnă, dedicați, deschiși, cu dorința cea mai mare de afirmare, super implicați. Astfel am început să-i studiez și ce să credeți că am descoperit: că dețin cele mai multe talente din Europa, cu o înclinație aparte către cercetare, inovație, cu abilități și înclinații speciale față de high-tech. De când a început războiul dintre Rusia și Ucraina, toată lumea spunea în jurul meu că Rusia a pornit războiul pentru că dorește expansiune teritorială și refacerea URSS-ului. Tot timpul mi s-a părut extrem de bizar acest motiv, pentru că Rusia este cea mai mare țară din lume ca întindere, cât China și SUA la un loc. Dar, în sfârșit, prin intermediul acestei conferințe senzaționale, am înțeles de ce Rusia își dorește Ucraina :))), pentru că au vrut și ei, în al doisprezecelea ceas, să urmeze modelul american, adică să pună mâna pe toate resursele intelectuale, talentele, inovațiile, deschiderea către cercetare din Ucraina, zonă de unde proveneau majoritatea ideilor și experimentelor din fostul URSS. Tot din acest motiv sunt și americanii prezenți, pentru că ei, de când se știu, au fost vânători de resurse intelectuale, talente, inovație și tehnologie. Iar noi restul, muritorii de rând, credeam fiecare diverse povești naive. Resursele naturale sunt așa un bonus, ca o pradă de război, dar nu acelea sunt în realitate tema principală.
• ȚĂRILE NORDICE, exemplu concret: Danemarca deține cel mai sigur fond de pensii din UE, cum ar fi Pilonul 3 de pensii, iar Norvegia, care nu este membră UE, deține cel mai sigur fond de pensii din lume, așa am auzit eu, deși nu s-a discutat de Norvegia. Șeful de la Nasdaq din Danemarca a zis așa: dragii mei, ca exemplu concret, deși suntem cei mai invidiați din UE pentru că deținem cel mai puternic fond de investiții de pensii, suntem cei mai descoperiți și mai aproape de colaps, practic într-un mare dezastru. Când am auzit această afirmație, m-am scuturat puternic, că eram ușor adormit, ținând cont că am participat la toate dezbaterile și am ascultat cu mare luare-aminte fiecare cuvânt din explicația afirmației zdruncinătoare pentru întreaga audiență. Explicația a sunat așa: deși veniturile fondurilor sunt impresionante, toate au fost direcționate pe oportunități în afara țării lor, mai dureros în afara UE-ului, adică în mod special către China, și a dat exemplu că venitul cel mai mare al fondului l-au obținut susținând site-ul TEMU. Practic, banii lor au subvenționat o parte semnificativă din dezvoltarea Chinei și a zonei non-UE în general, iar chinezii, cu banii pe care i-au câștigat, au venit și le-au cumpărat lor industria, din care a dat exemplu concret Volvo. Mai mult, și restul fabricilor de producție și-au închis porțile și și-au mutat activitatea de bază, deschizând fabrici în alte zone tot non-UE. Deci a spus că în acest moment sunt super descoperiți, iar acum lupta cea mare o poartă Germania și Franța, și dacă cumva ele vor pierde și vor avea același deznodământ ca în Țările Nordice, va fi problema supremă pentru întreaga Europă.
