Bugetul de război al Rusiei: deficit record și reguli rescrise

Rusia a încheiat primele cinci luni din 2026 cu un deficit bugetar de aproximativ 6 trilioane de ruble — circa 2,6% din PIB și cu peste 60% mai mult decât ținta stabilită pentru întregul an. Cifra în sine descrie o presiune reală. Felul în care Kremlinul a ales să o gestioneze descrie însă ceva mai important: nu doar o gaură în buget, ci o renunțare tăcută la regulile care ținuseră finanțele rusești sub control vreme de două decenii.

Mână liberă la cheltuieli, fără aprobarea Dumei

Pe 10 iunie, Duma de Stat a adoptat în doar trei zile o lege care permite guvernului să majoreze cheltuielile peste plafonul prevăzut de 44,1 trilioane de ruble și să se împrumute peste limita de îndatorare — fără a mai modifica legea bugetului și fără dezbateri publice, o procedură care în anii anteriori dura luni de zile. Argumentul oficial, oferit de adjuncta ministrului de Finanțe Irina Okladnikova, a fost nevoia de flexibilitate pentru a reacționa la schimbări care se produc acum „nu lunar sau trimestrial, ci practic în fiecare zi". Președintele comisiei de buget, Andrei Makarov, a rezumat fără ocolișuri: legea este „urgent necesară".

Schimbarea are un al doilea efect, semnalat de publicații independente precum Meduza: ajustările de cheltuieli și de datorie nu mai trebuie făcute publice. Guvernul nu mai are obligația să explice pe ce vor merge fondurile suplimentare — iar prioritatea, în al cincilea an de război, nu e un secret. Pe scurt, statul rus și-a făcut propriile cheltuieli mai puțin transparente.

De ce se adâncește gaura

Motorul deficitului este prăbușirea veniturilor din petrol și gaze: minus 38% față de aceeași perioadă a anului trecut în primele patru luni. Explicația ține de prețul mai mic al țițeiului (în jur de 50 de dolari pe baril pentru calculul taxelor, față de aproape 63 cu un an în urmă) și de o rublă mai puternică. În paralel, cheltuielile au crescut cu circa 17% în primele cinci luni, apărarea și securitatea internă cântărind împreună aproape 38% din buget — în jur de 7% din PIB.

Ministrul de Finanțe Anton Siluanov a recunoscut că deficitul din 2026 va fi mai mare decât planificat și a amânat pentru 2029 ținta de echilibrare a balanței primare (cheltuielile fără serviciul datoriei). Costul împrumuturilor s-a dublat de la începutul invaziei: serviciul datoriei va consuma în 2026 aproape 9% din cheltuielile federale, dublu față de 2021, cu randamente la obligațiunile de stat pe zece ani de peste 15%.

Perna de siguranță s-a subțiat

Fondul Național de Bunăstare, rezerva construită din profiturile energetice ale anilor de boom, și-a văzut partea lichidă scăzând la aproximativ 3,6 trilioane de ruble (în jur de 48 de miliarde de dolari) la 1 iunie, potrivit Ministerului de Finanțe — față de circa 8,4 trilioane (aproximativ 113 miliarde de dolari) înainte de război. În termeni de dolari, asta înseamnă cam o treime din ce era în 2022. Fondul total depășește 13 trilioane de ruble, dar cea mai mare parte e blocată în active nelichide; doar partea lichidă poate fi cheltuită rapid pentru a acoperi deficitul.

Economiști de la Academia Prezidențială (RANEPA), Institutul Gaidar și Gazprombank avertizează că, la prețuri ale petrolului în jur de 50 de dolari, partea lichidă s-ar putea epuiza într-un an, un an și jumătate. Tocmai de aceea guvernul a încetat practic să mai tragă din fond, preferând să se împrumute — un semn că vrea să păstreze ce a mai rămas din „pușculița pentru zile negre".

Cine plătește, de fapt

Răspunsul scurt: populația. Majorarea TVA la 22% — cel mai ridicat nivel din 1992 — aduce la buget echivalentul a circa 14 miliarde de dolari pe an, dar îl scoate din buzunarul consumatorului. „Populației i s-a prezentat nota de plată", rezumă Alexandra Prokopenko, de la Centrul Carnegie Rusia-Eurasia. La aceasta se adaugă inflația de 5,6% (la mijlocul lui iunie) și prețurile la benzină în creștere cu peste 6% de la începutul anului, cu penurii în unele regiuni — parțial efectul atacurilor ucrainene asupra rafinăriilor.

Banca centrală reduce dobânda — a noua oară la rând, la 14,25% — dar avertizează deschis că deficitele persistente ar putea ține costul creditului ridicat mai mult timp decât și-ar dori o economie care deja a intrat pe minus.

Cealaltă citire: încă nu o prăbușire

Tabloul de mai sus are și un revers, pe care merită să-l luăm în serios. Analiști de la New Eurasian Strategies Centre argumentează că Kremlinul „pierde bani, dar nu rămâne fără": rezervele se ridică încă la circa 11 trilioane de ruble, costul împrumuturilor scade pe măsură ce banca centrală taie dobânda, iar ținta de venituri din energie ar putea fi atinsă chiar dacă prețurile alunecă. În această citire, „colapsul" comparativ al veniturilor petroliere e în bună parte un efect de bază (preț plus curs valutar), nu o prăbușire a producției sau a colectării. Scenariul mai probabil, susțin ei, nu e o strângere a curelei, ci o creștere a cheltuielilor.

Există și un argument structural în favoarea Moscovei: datoria publică a Rusiei e în jur de 16,5% din PIB — modestă după standarde internaționale. La forumul economic de la Sankt Petersburg, Vladimir Putin a comparat-o cu poverile din Grecia (146%), Italia (137%) sau Franța (116%), concluzionând că situația rusă „pur și simplu nu e comparabilă". Iar predicțiile despre o criză fiscală iminentă s-au dovedit în repetate rânduri prea grăbite: observatorii au subestimat atât adâncimea rezervelor Moscovei, cât și disponibilitatea ei de a le epuiza.

Semnalul care contează

Datoria mică raportată la PIB poate înșela, însă. Capacitatea Rusiei de a duce datorie este structural mai redusă decât a Occidentului: se împrumută într-o monedă fără cerere globală, la randamente de peste 15%, fără piețe de capital adânci și fără încrederea investitorilor pe care se sprijină statele care susțin datorii de peste 100% din PIB. La aceasta se adaugă un mecanism opac: băncile cumpără obligațiuni de stat și le pun gaj la banca centrală pentru lichiditate (în jur de 4,6 trilioane de ruble în prezent) — o formă blândă de finanțare monetară care sufocă creditarea economiei reale. „La un moment dat, asta va trebui să se oprească", avertizează Oleg Viughin, fost oficial de rang înalt al băncii centrale.

Dincolo de cifre, mutarea care contează este una calitativă. Timp de aproape două decenii, disciplina fiscală — datorie mică, buget echilibrat pe ciclu, un fond suveran, o echipă economică respectată internațional — a fost temelia credibilității macroeconomice a Rusiei și un motiv major pentru care a rezistat sancțiunilor. Acel cadru bazat pe reguli este acum demontat, bucată cu bucată: regula fiscală îndoită, plafonul de datorie ridicat, controlul parlamentar pus deoparte, costul mutat discret pe umerii gospodăriilor și scos din evidențele oficiale. Nu e o lovitură de palat și nu e o panică bancară. Este o eroziune lentă — exact genul care trece neobservat tocmai pentru că e graduală. Aceeași citire, dincolo de nuanțe, a fost avansată de observatori de la Financial Times la publicații independente ruse precum Meduza sau The Bell.

Ce urmează să fie urmărit: proiectul de buget pentru 2027–2029, așteptat în această toamnă; ritmul cu care se topește partea lichidă a fondului suveran; prețul petrolului față de pragul de declanșare de circa 59 de dolari; și momentul în care banca centrală ar putea fi nevoită să oprească reducerile de dobândă. Dacă deznodământul va fi o stagnare administrată și mai săracă sau ceva mai brutal depinde de aceste variabile — dar direcția de mers, dinspre regulă spre discreție și dinspre transparență spre opacitate, e deja vizibilă.