România are 31 de militari - eroi după 1990. Trump a acuzat zilele trecute faptul că țările aliate "au stat mai în spate", sugerând faptul că nu au participat la conflicte, decât marginal. Dar există cifre seci, care îl contrazic. Statistici seci, rânduri într-un tabel, rapoarte oficiale. Dar în spatele lor sunt nume, chipuri, familii rămase fără un tată, fără un fiu, fără un frate.
După 1990, România a pierdut 31 de militari în teatrele de operații externe, potrivit evidenței oficiale publicate de Ministerul Apărării Naționale. N-au murit într-o „misiune de rutină”. N-au fost simple „incidente”. Au fost oameni trimiși în locuri unde fiecare zi putea fi ultima - și pentru unii chiar a fost. E o cifră pe care o spunem rar. Și o înțelegem și mai rar.
Nimeni din familia Trump, în ultimele patru generații nu s-a înrolat în armată. Donald Trump a evitat recrutarea de cinci ori. În consecință, dacă nu ai fost acolo, e ușor să crezi că „frontul” e o linie clară pe hartă. Că pericolul e delimitat. Că există un „în față” și un „în spate”. În realitate, în teatre precum Afganistan, totul era prima linie: drumul, patrula, baza, o banală deplasare, o secundă de neatenție. Moartea venea din nimic. Dintr-o mașină, dintr-o curte, dintr-o piatră. Dintr-un colț de lume care părea liniștit.
Iar acești militari români n-au „stat în spate”.
România a fost acolo pentru că alianțele nu sunt vorbe, ci fapte. Pentru că solidaritatea militară nu se măsoară în declarații, ci în oameni trimiși să-și facă datoria într-un loc în care nu ar fi trebuit să existe nicio normalitate.
Articolul 5 al NATO a fost invocat o singură dată în istorie - de Statele Unite
În toată istoria NATO, Articolul 5 - clauza de apărare colectivă - a fost invocat o singură dată, de Statele Unite, după atacurile de la 11 septembrie 2001.
Iar aliații au răspuns.
