De la Venezuela la Groenlanda: în urmă cu puține ore, la bordul aeronavei Air Force One, în drum spre Washington, Donald Trump a reluat explicit o idee care până recent era tratată drept retorică electorală sau bravură politică. „Avem nevoie de Groenlanda, din rațiuni de securitate națională”, a declarat președintele SUA, întrebat de un reporter. În același context, Trump a menționat Columbia, Mexicul și Iranul, indicând că logica securității naționale americane nu se mai oprește la granițe, alianțe sau aranjamente diplomatice tradiționale. Aceste afirmații au generat o reacție puternică din partea cancelariilor europene.
Venezuela, primul pas?
Această declarație nu este un episod izolat. Ea se leagă direct de afirmația, fără precedent în epoca recentă, potrivit căreia „SUA vor conduce Venezuela”. Împreună, aceste poziționări conturează o doctrină coerentă: acolo unde Washingtonul consideră că interesele sale strategice sunt amenințate sau insuficient protejate de statele respective, suveranitatea devine secundară.
În acest context, reacțiile unor lideri regionali capătă o importanță majoră. Luiz Inácio Lula da Silva, președintele Braziliei, este una dintre cele mai influente figuri politice ale Americii Latine. Revenit la putere după un deceniu, Lula promovează o politică externă bazată pe multipolarism și pe respingerea intervențiilor directe ale marilor puteri în afacerile interne ale statelor din Sudul Global. Condamnarea acțiunii americane în Venezuela nu reprezintă o apărare a regimului Maduro, ci o respingere fermă a ideii că un stat poate fi „administrat” din exterior prin forță.
Gabriel Boric, președintele Chile, este reprezentantul unei stângi tinere, critice față de autoritarism. Boric a condamnat în repetate rânduri derapajele regimului Maduro, dar a respins la fel de clar intervenția americană. Poziția sa este relevantă tocmai pentru că rupe falsa dihotomie între susținerea unui regim autoritar și acceptarea unei intervenții militare externe. În viziunea sa, lipsa democrației nu legitimează abolirea suveranității.
„SUA vor conduce Venezuela” - o schimbare de paradigmă
Declarația lui Trump privind conducerea Venezuelei reprezintă nucleul dur al acestei crize. Nu este vorba despre sprijinirea opoziției democratice, nici despre un guvern interimar recunoscut internațional, ci despre asumarea explicită a unui rol de administrator al unui stat străin.
În acest moment nu există un cadru juridic internațional, nici un mandat ONU și nici o prezență militară americană capabilă să susțină o guvernare directă. Chiar și așa, mesajul politic este limpede: SUA nu mai simulează respectul pentru mecanismele clasice ale dreptului internațional atunci când consideră că securitatea sau interesele sale economice sunt în joc.
