Noul val de forțe americane trimis spre Orientul Mijlociu readuce în discuție varianta unei operațiuni terestre împotriva Iranului. Grupul de luptă al portavionului USS Theodore Roosevelt a plecat din San Diego pe 27 septembrie, iar grupul amfibiu Makin Island, cu peste 2.000 de pușcași marini la bord, l-a urmat a doua zi, au declarat oficiali americani pentru Al Jazeera, CBS News și Associated Press. Washingtonul nu a anunțat însă vreo decizie privind o debarcare.
Semnal a relatat deja despre plecarea celor 2.000 de pușcași marini spre Orientul Mijlociu. Mai jos, ce știm despre amploarea desfășurării, ce pot face aceste trupe și ce spun părțile.
Ce se mută și când ajunge
Potrivit unui oficial american citat de AP, desfășurarea cuprinde aproximativ 7.000 de marinari și 2.000 de pușcași marini, iar forțele ar putea ajunge în regiune până la sfârșitul lui octombrie. CBS News notează că portavioanele USS George H.W. Bush și USS George Washington, precum și grupul amfibiu Boxer, se află deja în zonă.
Dacă niciun grup nu va fi rotit între timp, SUA ar avea simultan trei grupuri de portavioane și două grupuri amfibii în jurul Iranului. Oficialul citat de Al Jazeera a spus că această concentrare ar trebui atinsă până la finalul lui noiembrie și i-ar oferi președintelui Donald Trump mai multe opțiuni, dacă va decide să acționeze. Corespondenta Al Jazeera la Washington a precizat că desfășurarea include și avioane F-35, peste cei circa 50.000 de militari americani aflați deja în regiune.
De ce contează pușcașii marini
Grupurile amfibii sunt concepute pentru operațiuni rapide de pe mare pe uscat: debarcări pe coastă, raiduri și ocuparea unor puncte-cheie. Spre deosebire de portavioane, care proiectează putere aeriană, ele aduc trupe care pot fi trimise efectiv la sol, cu ajutorul elicopterelor, al aeronavelor MV-22 Osprey și al navelor de desant.
Prezența lor nu înseamnă automat o invazie. Pușcașii marini pot fi folosiți și pentru protejarea transportului comercial, pentru evacuări sau ca instrument de presiune în negocieri. Totuși, la începutul războiului, în primăvară, presa americană a descris planuri concrete în care astfel de forțe aveau un rol central, iar Semnal a scris atunci despre pregătirile lui Trump pentru o operațiune terestră în regiune.
Scenariul Kharg, discutat încă din primăvară
La finalul lui martie, The Washington Post relata, citând oficiali americani, că Pentagonul pregătea opțiuni pentru operațiuni terestre limitate, de câteva săptămâni. Ele nu ar fi presupus o invazie la scară largă, ci raiduri ale forțelor speciale și ale infanteriei convenționale.
Ținta cel mai des menționată a fost insula Kharg, aflată la circa 25 de kilometri de coasta iraniană, prin care trece aproximativ 90% din exportul de țiței al Iranului. A doua direcție privea zonele de coastă din apropierea strâmtorii Ormuz, unde ar fi urmat să fie distruse armele capabile să lovească navele. La acel moment, Trump nu aprobase niciunul dintre planuri, iar ulterior a declarat că nu intenționează să trimită trupe terestre în Iran.
Analiștii au avertizat că ocuparea insulei ar fi riscantă. Kharg se află în raza rachetelor și dronelor lansate de pe continent, iar CNN relata, încă din martie, că Iranul își întărise apărarea pe insulă. Nicio operațiune terestră americană pe teritoriul iranian nu a fost anunțată oficial până acum.
Ce spun Washingtonul și Teheranul
Trump a afirmat joi, într-un discurs în Texas, că Statele Unite ar urma să câștige războiul „imediat după alegeri”, poate chiar înainte, referindu-se la scrutinul intermediar de la începutul lui noiembrie. Într-un interviu pentru revista TIME, el nu a exclus reluarea loviturilor după alegeri. Secretarul apărării, Pete Hegseth, a spus că forțele sunt pregătite dacă vor primi ordinul.
Potrivit surselor Al Jazeera din Pentagon și de la Casa Albă, SUA nu intenționează să retragă din regiune echipamentele, nici în cazul unui acord. În paralel, Axios a relatat că Washingtonul a trimis două baterii suplimentare de rachete Patriot în Arabia Saudită și Qatar, pentru protejarea instalațiilor petroliere și de gaze.
De partea cealaltă, ministrul iranian de externe, Abbas Araghchi, a spus pentru NBC că Teheranul este pregătit să reia războiul, dar a scris ulterior că delegația iraniană a venit la New York pentru pace, nu pentru război. Mohsen Rezaei, secretarul Consiliului Suprem de Securitate Națională, l-a ironizat vineri pe Trump pe rețeaua X, spunând că realitatea o modelează Iranul.
Diplomația, blocată, iar Ormuzul rămâne fierbinte
Iranul a propus, prin intermediul Qatarului, un plan în șapte zile: redeschiderea strâmtorii Ormuz și reluarea discuțiilor nucleare, în schimbul ridicării blocadei navale americane, al relaxării sancțiunilor și al unui armistițiu regional care să includă Libanul și Yemenul. Trump a respins planul. Ambasadorul SUA la ONU, Mike Waltz, a declarat pentru NBC că cererile privind fondurile înghețate și sancțiunile nu sunt negociabile.
Tensiunea pe mare continuă, în ciuda navelor rapide desfășurate de Marina SUA în Ormuz. Agenția britanică UKMTO a anunțat vineri că un petrolier a fost lovit de un proiectil necunoscut în timp ce traversa strâmtoarea, incidentul provocând un mic incendiu, fără victime. Este cel puțin a patra navă lovită în zonă în această săptămână, potrivit aceleiași surse.
Pe plan intern, presiunea asupra Casei Albe crește. Un sondaj AP-NORC arată că aproape 70% dintre americani consideră că războiul nu a meritat purtat. Războiul a început pe 28 februarie, cu loviturile americane și israeliene din cadrul operațiunii Epic Fury, și a intrat în a opta lună.
