„Under Pressure”, duetul dintre Queen și David Bowie, a luat naștere în 1981, la Mountain Studios din Montreux, Elveția. Potrivit participanților la sesiune, Freddie Mercury și Bowie și-au înregistrat ideile vocale pe rând, fără să se audă unul pe altul, dar restul piesei s-a construit în grup. Cazul deschide o listă de rivalități muzicale în care competiția și respectul au mers împreună.
Under Pressure: cine a cântat și unde
Bowie venise la studio pentru a cânta backing vocals la altă piesă a trupei, „Cool Cat”, dar nu a fost mulțumit de rezultat, iar vocea lui a fost scoasă din versiunea finală. Cei cinci muzicieni au început apoi să improvizeze. Potrivit lui Brian May, chitaristul Queen, au construit mai întâi fundalul muzical împreună. Abia apoi Bowie a propus ca fiecare să intre pe rând în cabină și să cânte melodia așa cum o simte, fără să asculte ce a făcut celălalt.
Biograful Mark Blake scrie că Bowie a insistat ca el și Mercury să nu audă ce cântase celălalt, iar versurile au fost asamblate din aceste variante. Așadar, cabine separate, dar în același studio și în aceeași sesiune, care a durat aproximativ 24 de ore. Piesa nu era însă gata. Potrivit lui Peter Freestone, asistentul lui Mercury, cei doi au finalizat-o după câteva săptămâni, la studioul Power Station din New York, într-o a doua sesiune de aproximativ 18 ore.
Ciocniri în studio, respect după
Atmosfera nu a fost liniștită. May a spus pentru revista MOJO, în 2017, că Mercury și Bowie „locked horns”, adică s-au ciocnit serios, dar că tocmai din astfel de momente ies scântei bune. Bowie a preluat conducerea la versuri, iar mixajul a stârnit o ceartă aprinsă. Potrivit relatărilor lui May, Bowie ar fi amenințat că va bloca lansarea single-ului. Chitaristul a recunoscut mai târziu meritul lui Bowie în succesul piesei, deși i-a venit greu să admită asta.
Single-ul a apărut în toamna lui 1981 și a ajuns pe primul loc în Marea Britanie. Bowie și Mercury nu au cântat piesa împreună în fața publicului. Bowie a interpretat-o pentru prima dată în fața unui public abia în 1992, la concertul-tribut dedicat lui Mercury, alături de Annie Lennox și de membrii Queen. Mai târziu, în turneul A Reality Tour, a dedicat-o adesea lui Mercury.
Prince și Michael Jackson, competiție fără prietenie declarată
În anii 1980, Prince și Michael Jackson dominau muzica pop, cu stiluri foarte diferite. Producătorul Jimmy Jam, care a lucrat cu amândoi, a spus în aprilie 2026, pentru revista People, la premiera filmului „Michael”, că cei doi erau competitivi, dar se respectau și se influențau reciproc. Tot el a precizat că nu e sigur că s-ar fi înțeles în studio, pentru că lucrau în moduri opuse. Prince putea termina un album într-o singură zi, în timp ce Michael Jackson, autorul unei moșteniri muzicale uriașe, era meticulos.
Un episod important ține de piesa „Bad”, din 1987. Jackson l-a invitat pe Prince să cânte alături de el, iar acesta a refuzat. Într-un interviu din 1997 pentru comediantul Chris Rock, Prince a explicat că problema era primul vers, „Your butt is mine”, și se întreba cine i-l va cânta cui. Quincy Jones a povestit că Prince i-a spus lui că Jackson nu are nevoie de el, pentru că piesa va fi oricum un hit. În același interviu, Prince a spus că, pentru el, nu a existat nicio rivalitate.
Mozart și Salieri, rivalitate reală, crimă inventată
Mozart și Salieri au trăit în același timp la Viena și au concurat pentru atenția curții și a publicului, mai ales în opera italiană, unde Salieri avea o poziție solidă. Imaginea lui Salieri ca ucigaș vine însă din literatură. Zvonul că l-ar fi otrăvit pe Mozart s-a răspândit după moartea compozitorului, în 1791, iar Salieri l-a negat. Pușkin a scris o piesă pe această temă în 1830, iar Peter Shaffer a reluat ideea în „Amadeus”, în 1979, piesă adaptată în filmul din 1984. Cercetările medicale indică pentru Mozart o moarte din cauze naturale.
Documentele arată o relație mai nuanțată. În 1785, Mozart, Salieri și un al treilea compozitor, semnat Cornetti, despre care se știe foarte puțin, au scris împreună o cantată pe versurile lui Lorenzo Da Ponte, „Per la ricuperata salute di Ofelia”, pentru soprana Nancy Storace, care revenea pe scenă după o perioadă de pauză. Partitura a fost considerată pierdută până în noiembrie 2015, când muzicologul Timo Jouko Herrmann a identificat-o în catalogul online al Muzeului Ceh al Muzicii din Praga.
În octombrie 1791, într-o scrisoare către soția sa, Constanze, Mozart a povestit că Salieri a venit la „Flautul fermecat” și a strigat „bravo” și „bello” după fiecare număr. Salieri l-a avut elev și pe fiul lui Mozart, Franz Xaver.
Miles Davis și John Coltrane, un mentorat fără invidie
Miles Davis l-a angajat pe saxofonistul John Coltrane în cvintetul său în 1955. Stilurile lor contrastau puternic, cu trompeta sobră a lui Davis și saxofonul pătimaș al lui Coltrane. Relația nu a fost lină. Davis l-a concediat din cauza problemelor lui cu drogurile, iar Coltrane a renunțat la ele și și-a continuat evoluția. În 1958 a revenit în formația lui Davis.
În 1959, cei doi au făcut parte din sextetul care a înregistrat „Kind of Blue”, considerat cel mai bine vândut album de jazz din istorie. În 1960, Coltrane a lansat „Giant Steps”, iar drumurile lor muzicale s-au despărțit. Davis nu și-a găsit imediat un înlocuitor pentru un turneu european și l-a convins să mai cânte o dată alături de el, în primăvara lui 1960. Coltrane a mai apărut pe un album al lui Davis în 1961.
În același an, Coltrane a vorbit numai de bine despre fostul său șef. A murit în 1967, la 40 de ani. Davis și Coltrane s-au născut în 1926, deci anul acesta ar fi împlinit amândoi o sută de ani.
Beatles și Beach Boys, o întrecere care a ridicat miza
Competiția dintre The Beatles și The Beach Boys a funcționat ca un lanț. Brian Wilson a spus că a fost impresionat de „Rubber Soul” (1965) și a vrut să facă un album la fel de coerent, iar rezultatul a fost „Pet Sounds” (1966). Paul McCartney a declarat de mai multe ori că „Pet Sounds” a fost cea mai mare influență asupra albumului „Sgt. Pepper’s Lonely Hearts Club Band” (1967). Producătorul George Martin a scris că „Pepper” a fost o încercare de a egala „Pet Sounds”. Brian Wilson a murit în 2025.
În toate cele cinci cazuri, competiția a lăsat în urmă piese și albume pe care publicul le ascultă și astăzi. „Under Pressure” a ajuns pe primul loc în Marea Britanie, „Kind of Blue” rămâne cel mai bine vândut album de jazz, iar „Pet Sounds” și „Sgt. Pepper’s” au apărut la un an distanță una de alta. Chiar și cantata scrisă de Mozart și Salieri a ieșit la lumină, în 2015, după 230 de ani.
