Alexandru Ioan Cuza a fost primul domnitor al Principatelor Unite ale Moldovei și Țării Românești, ceea ce a dus la unificarea acestor două provincii în statul român modern. În timpul domniei sale, Cuza a întreprins o serie de reforme importante care au modernizat țara și au pus bazele statului român modern.
Alexandru Ioan Cuza s-a născut la 20 martie 1820, în satul Bârlad din Moldova. Tatăl său a fost un mic proprietar de pământ, iar mama sa a fost o femeie de origine greacă. Încă de mic, Cuza a arătat o mare pasiune pentru învățătură și a studiat la școlile din Bârlad și Iași. În 1835, el a fost admis la Academia Militară din Iași, unde și-a continuat studiile.
În 1848, Cuza a participat la Revoluția de la 1848 din Moldova și a fost arestat pentru activitățile sale revoluționare. După ce a fost eliberat, s-a retras din viața publică și s-a dedicat agriculturii și economiei. În 1857, el a fost ales ca deputat în Adunarea Legislativă din Moldova, unde a luptat pentru reforme politice și economice. În 1859, Cuza a fost ales ca domnitor al Moldovei, iar în același an a fost ales și domnitor al Țării Românești.