Cercetătorii au descris o nouă specie de broască otrăvitoare în Ecuador, cu o lungime de sub doi centimetri. Institutul Național pentru Biodiversitate (Inabio) a anunțat vineri, 2 octombrie, descoperirea, botezată Excidobates perplexus după aspectul ei neobișnuit, care i-a derutat inițial pe oamenii de știință.
Un amfibian de numai 15-18 milimetri
Noua specie are o lungime cuprinsă între 15,1 și 18,3 milimetri, potrivit comunicatului Inabio. A fost identificată în două populații distincte: una în zona râului Paute, cealaltă la nord de Cordillera del Condor, în sudul țării. Ambele zone fac parte din estul Anzilor ecuadorieni, o regiune cunoscută pentru densitatea mare de specii de amfibieni.
Ecuadorul găzduiește 703 specii de amfibieni cunoscute, în ciuda suprafeței sale relativ mici. Doar Columbia și Brazilia, ambele cu teritorii mult mai întinse, au o diversitate mai mare la acest capitol - un decalaj care arată cât de concentrată este biodiversitatea amfibienilor în regiunea andino-amazoniană.
De ce a fost numită „perplexus”
Broasca aparține genului Excidobates, un grup de amfibieni otrăvitori despre care, potrivit Inabio, nu se cunoaște încă întreaga diversitate. Până la această descoperire, genul includea doar alte trei specii cunoscute, răspândite în bazinul râului Marañón, la granița dintre Peru și Ecuador. Cele două populații descoperite acum, deși fac parte din aceeași specie, au culori complet diferite.
Exemplarele din zona Cordillera del Condor au spatele verde, cu pete galbene neregulate. Cele din cealaltă populație sunt negre, cu modele roșii aprinse. O analiză genetică a confirmat că, deși arată atât de diferit, este vorba despre o singură specie. Tocmai această varietate de culori i-a determinat pe cercetători să aleagă numele „perplexus”, care se traduce prin „dezorientant” sau „derutant”.
Amenințată de mineritul pentru cupru și aur
Populația din Cordillera del Condor trăiește într-o zonă afectată de concesiuni miniere destinate extracției de cupru, aur și molibden, potrivit Inabio. Institutul avertizează că activitatea minieră reprezintă una dintre principalele amenințări la adresa supraviețuirii speciei, alături de defrișările care însoțesc frecvent proiectele miniere din regiune.
Pe lângă riscul de pierdere a habitatului, broaștele sunt căutate și pe piața neagră, ca animale de colecție pentru terarii private, un fenomen frecvent întâlnit la speciile de broaște otrăvitoare cu aspect neobișnuit și culori vii, foarte apreciate de colecționari.
Habitat în pădurile bine conservate
Excidobates perplexus trăiește în păduri cu vegetație densă, unde copacii de peste 15 metri înălțime le oferă masculilor locuri potrivite pentru odihnă și pentru a orăcăi, în special în perioada de reproducere. Dependența de un habitat forestier matur face specia vulnerabilă la orice formă de defrișare sau degradare a pădurii, chiar dacă suprafața totală afectată ar fi redusă.
Descoperirea este rezultatul unei colaborări între mai multe instituții: Inabio, Jungle Dave's Science Foundation, Universitatea San Francisco din Quito, Universitatea din Azuay, Fundația Nukamp, Universitatea din Florida Centrală și Universitatea Catolică din Ecuador. Numărul mare de parteneri implicați reflectă complexitatea muncii de teren necesare pentru a documenta o specie nouă, de la colectarea probelor genetice până la observațiile de comportament din habitatul natural. Descrierea științifică a noii specii a fost publicată în revista de specialitate Zootaxa.
Context: biodiversitatea amenințată, un fenomen global
Descoperirea se adaugă unui șir de specii noi raportate în ultimii ani de cercetătorii ecuadorieni, într-o țară considerată unul dintre punctele fierbinți ale biodiversității mondiale. Multe dintre aceste specii sunt descrise direct cu statut de risc, din cauza presiunii exercitate de defrișări, minerit și extinderea agriculturii asupra habitatelor lor restrânse.
Tensiunea dintre descoperirea unor specii noi și presiunea economică asupra habitatelor lor nu este un fenomen exclusiv sud-american. Și în România, cercetătorii monitorizează specii acvatice endemice aflate sub amenințare, precum aspretele din râul Vâlsan, iar voluntarii intervin uneori direct pentru a proteja fauna sălbatică, așa cum s-a întâmplat la salvarea unui căprior prins într-o capcană de braconieri în Pădurea Balotești. În ambele cazuri, cercetătorii atrag atenția că fereastra de a proteja o specie este, de regulă, mult mai scurtă decât timpul necesar pentru a o documenta științific.
