Pe 4 aprilie 1975, primul zbor oficial al Operațiunii Babylift, evacuarea orfanilor din Vietnamul de Sud ordonată de președintele american Gerald Ford, s-a prăbușit la scurt timp după decolarea de la Saigon. Avionul militar C-5A Galaxy transporta peste 300 de oameni, majoritatea copii mici. În accident au murit 138 de persoane, dintre care 78 de copii.
Tragedia nu a oprit evacuarea. În săptămânile următoare, mii de copii vietnamezi au fost duși cu avionul în Statele Unite și în alte țări, unde îi așteptau familii adoptive. O jumătate de secol mai târziu, o parte dintre ei își caută încă rudele rămase în Vietnam.
Saigonul înainte de cădere
La începutul lui aprilie 1975, forțele nord-vietnameze controlau cea mai mare parte a Vietnamului de Sud și înaintau spre Saigon. Orfelinatele din oraș erau pline, iar mulți dintre copii erau născuți din relații ale soldaților americani cu femei vietnameze.
Pe 3 aprilie, Gerald Ford a anunțat că guvernul SUA va evacua cu avioane militare orfanii din Saigon. Mulți dintre copii aveau deja familii adoptive desemnate în Statele Unite și în Europa. Adulții americani care plecau din oraș au fost puși să-i însoțească pe cei mici pe durata zborurilor.
Bebeluși în cutii de carton, prinse cu chingi
Primul zbor oficial a decolat în după-amiaza zilei de 4 aprilie de pe baza aeriană Tan Son Nhut, cu destinația baza Clark din Filipine. Aeronava, un C-5A Galaxy, unul dintre cele mai mari avioane de transport militar ale vremii, adusese în aceeași zi obuziere în Vietnam.
Echipajul a îmbarcat copiii din mână în mână. O parte au fost așezați câte doi pe un scaun în puntea superioară. Cei mai mici au fost puși în cutii de carton, prinse de podeaua calei de marfă cu chingi. Mulți dintre copii aveau sub doi ani. La bord se aflau și angajați ai Biroului atașatului american al apărării din Saigon, plus două asistente medicale militare.
Ușa care a cedat la 7.000 de metri
La aproximativ 12 minute după decolare, avionul urca peste Marea Chinei de Sud, la circa 7.000 de metri altitudine. Atunci au cedat zăvoarele rampei din spate. Ușile au fost smulse de presiune, au luat cu ele o parte din coadă și au rupt cablurile de comandă ale cârmei și ale profundorului.
Prin gaura din fuzelaj, locotenentul Regina Aune, asistentă de zbor în Forțele Aeriene ale SUA, vedea marea. Pilotul, căpitanul Dennis „Bud” Traynor, și copilotul Tilford Harp au întors avionul spre Saigon folosind doar tracțiunea motoarelor și un singur eleron funcțional.
Aeronava nu a mai ajuns la pistă. A atins o orezărie de lângă râul Saigon, a lovit un dig și s-a rupt în bucăți, iar o parte din combustibil a luat foc. Cei mai mulți supraviețuitori se aflau în puntea superioară. Majoritatea celor din cala de marfă au murit.
Bilanțul și eroii accidentului
Potrivit Forțelor Aeriene americane, printre cei 138 de morți s-au numărat 78 de copii, 35 de angajați ai biroului atașatului apărării și 11 militari americani. Au supraviețuit 176 de oameni. Cifrele diferă ușor de la o sursă la alta, iar unele relatări din epocă plasează accidentul pe 3 sau 5 aprilie.
