Camion militar MAN 8x8 cu braț articulat ridicat, purtând o cabină blindată cu tuburi de rachete antitanc HOT
În anii 1980, armata vest-germană a testat o soluție neobișnuită pentru a opri valurile de tancuri sovietice pe care le aștepta în cazul unui război în Europa: o platformă de lansare a rachetelor antitanc ridicată pe un braț articulat, la peste 12 metri deasupra solului. Proiectul, poreclit „Girafa”, a trecut cu succes testele de tragere, dar a fost abandonat după sfârșitul Războiului Rece.
Problema: prea multe tancuri, prea puține resurse
Planificatorii Bundeswehr porneau de la un scenariu sumbru. Pactul de la Varșovia avea o superioritate numerică clară în blindate pe frontul central european, iar Germania de Vest, aflată în prima linie, nu putea egala acele cifre. Fiecare vehicul pierdut era greu de înlocuit.
Avantajul apărătorului era terenul: păduri, dealuri și sate care ofereau adăpost. Dificultatea ținea însă de fizica luptei. Ca să tragi asupra unui tanc, trebuie să-l vezi, iar în clipa în care îl vezi devii la rândul tău vizibil. Ideea inginerilor germani a fost ca vehiculul să rămână ascuns după linia copacilor, iar deasupra ei să se ridice doar arma și sistemele de ochire.
EPLA, prototipul pe camion
Potrivit documentației publicate de pasionați de istorie militară pe baza materialelor din epocă, armata vest-germană a început să analizeze serios conceptul unei platforme de luptă ridicate în jurul anului 1983. Industria a răspuns cu mai multe prototipuri. Cel mai cunoscut este EPLA (Elevierbare Kampfplattform, platformă de luptă ridicabilă), realizat la mijlocul anilor 1980 de Krauss-Maffei, care a construit platforma, MAN, care a furnizat camionul, și MBB, producătorul rachetelor HOT.
Pe șasiul unui camion militar MAN 8x8, un braț articulat ridica o cabină blindată cu câte trei tuburi de rachete HOT pe fiecare parte. Platforma avea aparate de ochire preluate de la tancul Leopard 1, un blindat care a ajuns, decenii mai târziu, să fie modernizat și testat de armata ucraineană, și era protejată împotriva gloanțelor de 7,62 mm și a schijelor de artilerie. Cabina putea găzdui un operator, iar prototipul a servit tocmai la testarea mai multor variante de echipaj: comandantul sus, trăgătorul sus sau amândoi jos, în camion.
Descrierile din epocă menționează și alte detalii: filtrarea aerului împotriva agenților chimici, un sistem hidraulic care menținea cabina la orizontală chiar dacă vehiculul stătea în pantă și un troliu pentru coborârea de urgență a operatorului.
Platforma EPLA cu tuburi de rachete HOT, ridicată deasupra camionului MANPrototipul EPLA pe camion MAN 8x8, cu brațul ridicatCamionul cu platforma de rachete HOT în poziție de tragere, fotografie de epocăIlustrație de epocă: vehicule cu braț ridicat, ascunse după linia păduriiPrototip pe șenile cu platformă ridicată, fotografie de epocăPrototip pe șasiu șenilat, cu brațul articulat extinsVarianta pe șasiu Marder, cu rachete montate pe platformăVehicul pe șasiu Leopard 1 cu brațul ridicat la peste 12 metriVehiculul pe șasiu Leopard 1, păstrat astăziVehicul cu braț articulat, păstrat într-o bază militară
Cinci rachete, cinci lovituri
Testul decisiv a venit în a doua jumătate a deceniului. De pe platforma ridicată la aproximativ 12,5 metri au fost lansate cinci rachete HOT, asupra unor ținte fixe și mobile, iar toate și-au atins obiectivul, conform aceleiași documentații. Conceptul funcționa.
Pe lângă EPLA au existat și alte vehicule experimentale, inclusiv pe șasiul transportorului Marder și al obuzierului autopropulsat. Programul care a urmat, denumit Panther, a vizat un vehicul antitanc și antielicopter construit pe corpul tancului Leopard 1, fără turelă, cu un braț care ridica armele și senzorii la 12 metri. În paralel, Germania, Franța și Marea Britanie dezvoltau din 1981 racheta PARS 3 LR, menită să înlocuiască HOT, iar un vehicul de test trilateral pe șasiu Leopard 1 a fost echipat pentru această armă.
Un adversar care a dispărut
Până când tehnologia a ajuns la maturitate, contextul strategic se schimbase complet. Zidul Berlinului a căzut în 1989, Germania s-a reunificat în 1990, iar Uniunea Sovietică s-a destrămat în decembrie 1991. Armatele de tancuri pentru care fusese gândită Girafa nu mai reprezentau o amenințare iminentă, iar bugetele de apărare s-au redus. Programul a fost abandonat în prima jumătate a anilor 1990, fără să intre vreodată în producție de serie.
Vehiculul de test pe șasiu Leopard 1, cu o machetă a containerului de rachete PARS 3, poate fi văzut astăzi la Muzeul German al Tancurilor din Munster, în Saxonia Inferioară.
Aceeași idee, altă tehnologie
Principiul din spatele Girafei, acela de a vedea și a lovi tancul înaintea lui, de deasupra liniei copacilor, a revenit în prim-plan în războiul din Ucraina. Acolo, rolul brațului de 12 metri și al operatorului din cabina blindată a fost preluat de drone de recunoaștere și de atac, ieftine și produse în număr mare, iar apărarea împotriva lor ridică propriile dificultăți, cum arată și explicația de ce e greu să dobori o dronă Geran cu un F-16.
Dronele zboară deasupra câmpului de luptă, identifică blindatele și le lovesc fără să expună vreun echipaj. Atacurile masive cu drone, devenite rutină pe frontul ucrainean, arată cât de mult s-a schimbat felul în care se duce lupta împotriva tancurilor de la proiectele experimentale ale Războiului Rece până azi.
