Charles Jenkins, în uniformă de campanie a armatei SUA, analizează documente alături de un militar american, la Camp Zama
Fostul sergent american Charles Robert Jenkins s-a prezentat pe 11 septembrie 2004 la baza Camp Zama, de lângă Tokyo, pentru a răspunde în fața justiției militare, la aproape 40 de ani după ce dezertase în Coreea de Nord. Cazul său a devenit cea mai lungă dezertare din istoria armatei SUA și una dintre cele mai neobișnuite povești ale Războiului Rece, potrivit relatărilor din epocă ale Stars and Stripes și Associated Press.
În uniformă, Jenkins, atunci în vârstă de 64 de ani, a salutat ofițerul care îl primea la bază. Venea direct de la un spital din Tokyo, unde fusese internat după sosirea în Japonia.
Noaptea de ianuarie 1965 de la granița coreeană
Născut pe 18 februarie 1940 în Rich Square, Carolina de Nord, Jenkins abandonase școala după clasa a opta și se înrolase în armată. După un stagiu în Germania de Vest, a fost trimis în Coreea de Sud, la frontiera cu Nordul.
În ianuarie 1965, aflat în patrulă în apropierea Zonei Demilitarizate, i-a spus echipei că a auzit un zgomot și a dispărut în noapte. Potrivit propriilor mărturii, a traversat fâșia de graniță cu un steag alb legat de armă. Avea 24 de ani.
La procesul din 2004, Jenkins a explicat că voia să scape de patrulele periculoase din Coreea și de o posibilă trimitere în războiul din Vietnam. Planul său era să ceară azil la ambasada sovietică și să fie, apoi, returnat în Statele Unite. „Știam ce fac, dar nu știam ce viitor mă așteaptă”, a declarat el în fața curții, potrivit agenției Knight Ridder.
Patru decenii în statul lui Kim Il-sung
Moscova nu l-a primit. Jenkins a rămas în Coreea de Nord, unde a fost ținut ani la rând, împreună cu alți trei soldați americani care trecuseră granița, într-o locuință aflată sub supraveghere permanentă. Unul dintre ei era James Joseph Dresnok, pe care Jenkins l-a descris ulterior ca violent față de ceilalți captivi.
În memoriile sale, Jenkins a povestit despre sesiunile obligatorii de studiu al ideologiei lui Kim Il-sung, despre bătăi și despre privațiuni. Americanii au fost folosiți și în filme de propagandă, în care jucau rolul unor personaje negative americane.
Regimul l-a obligat și să predea limba engleză. La procesul din 2004, Jenkins a recunoscut că, între 1981 și 1985, a predat engleză cadeților unei școli militare nord-coreene, pregătiți pentru misiuni de spionaj.
Charles Jenkins salută la sosirea la baza Camp Zama din Japonia, în 2004Charles Jenkins, alături de un militar american, într-un birou al garnizoanei de la Camp ZamaCharles Jenkins, în uniformă de ceremonie, alături de militari americani, lângă un elicopter, în 2004
Hitomi Soga, japoneza răpită de agenții nord-coreeni
În 1978, agenți nord-coreeni au răpit-o de pe insula japoneză Sado pe Hitomi Soga, pe atunci adolescentă. Regimul voia ca ea să predea limba și obiceiurile japoneze viitorilor spioni, a declarat Jenkins la proces. În 1980, autoritățile i-au căsătorit. Jenkins a susținut ulterior că regimul spera ca copiii lor, cu trăsături occidentale, să poată fi folosiți ca agenți.
Cei doi au avut două fiice, Mika și Brinda. Căsătoria aranjată a devenit, cu timpul, o relație reală, iar familia avea să fie, decenii mai târziu, motivul eliberării lui Jenkins.
În 2002, după vizita premierului japonez Junichiro Koizumi la Phenian, Coreea de Nord a recunoscut răpirea mai multor cetățeni japonezi. Hitomi Soga a primit permisiunea să viziteze Japonia și nu s-a mai întors. Campania ei pentru reîntregirea familiei a stârnit o puternică simpatie în Japonia.
Reîntâlnirea din Jakarta și procesul de la Camp Zama
În iulie 2004, Tokyo a obținut ca Jenkins și cele două fiice să o întâlnească pe Hitomi Soga în capitala Indoneziei, Jakarta. Familia a zburat apoi în Japonia. Premierul Koizumi a cerut în mod repetat Washingtonului să trateze cazul cu clemență.
După ce s-a predat, Jenkins a fost repartizat la comandamentul garnizoanei de la Camp Zama, unde a lucrat ca funcționar în așteptarea procesului. Curtea marțială a avut loc pe 3 noiembrie 2004. În baza unui acord cu procurorii, Jenkins a pledat vinovat pentru dezertare și pentru ajutorarea inamicului. Acuzațiile de declarații neloiale au fost retrase, potrivit The Japan Times.
Sentința a inclus 30 de zile de detenție, degradarea la gradul de soldat și eliberarea din armată cu statut dezonorant. Riscase, teoretic, închisoare pe viață. Jenkins a executat pedeapsa în centrul de detenție al bazei navale Yokosuka și a fost eliberat pe 27 noiembrie 2004, cu cinci zile mai devreme, pentru bună purtare.
Ultimii ani pe insula Sado
În decembrie 2004, Jenkins s-a mutat cu familia pe insula Sado, locul natal al soției sale, unde a fost întâmpinat de o mulțime de localnici. „Astăzi este prima zi a ultimului capitol din viața mea”, a spus el atunci, potrivit Stars and Stripes.
Pe Sado a lucrat la un magazin de suveniruri, unde turiștii îi cereau adesea să pozeze cu ei. În 2008 și-a publicat memoriile, „The Reluctant Communist”, scrise împreună cu jurnalistul Jim Frederick, în care a descris viața din Coreea de Nord.
Charles Jenkins a murit pe 11 decembrie 2017, pe insula Sado, la vârsta de 77 de ani. Decesul a fost confirmat de autoritățile locale, potrivit NBC News.
Surse: Stars and Stripes, Associated Press/CBS News, Knight Ridder, The Japan Times, NBC News.
