Tratatul de la Constantinopol, semnat la 29 septembrie 1913, a fost un acord încheiat între Regatul Bulgariei și Imperiul Otoman în urma Războiului Balcanic din 1912-1913. Tratatul a pus capăt ostilităților dintre cele două părți și a definit noile granițe și reglementări teritoriale în Balcani.
Principalele prevederi ale Tratatului de la Constantinopol au fost următoarele:
- Imperiul Otoman a recunoscut independența statelor Balcanice care au luptat împotriva sa, inclusiv Bulgaria, Serbia, Muntenegru și Grecia.
- Bulgaria a obținut o serie de teritorii în urma războiului, inclusiv regiunea Tracia de vest, care a inclus orașele Adrianopol (Edirne în prezent) și Kirk Kilisse (Kırklareli în prezent). Totuși, Bulgaria nu a reușit să obțină unele teritorii pe care și le dorea, cum ar fi Macedonia.
- Imperiul Otoman a păstrat controlul asupra unor teritorii din Macedonia și a regiunii de sud a Peninsulei Gallipoli.
- Alte prevederi ale tratatului au inclus reglementări privind schimburile de populație între Bulgaria și Imperiul Otoman, precum și garanții privind drepturile minorităților etnice în teritoriile transferate.
Tratatul de la Constantinopol a fost unul dintre acordurile semnate în cadrul procesului de finalizare a Războiului Balcanic și a avut un impact semnificativ asupra configurării geopolitice a regiunii. Cu toate acestea, stabilitatea balcanică a fost de scurtă durată, deoarece conflictele dintre statele balcanice au continuat și au escaladat în Primul Război Mondial.