Administrația de la Washington pregătește un plan de presiune economică menit să blocheze exporturile de petrol ale Iranului, iar reacția Beijingului va arăta cât de departe poate merge Statele Unite fără să provoace o ruptură majoră cu China, potrivit publicației Japan Times.
China rămâne principalul cumpărător de țiței iranian, în ciuda sancțiunilor impuse de-a lungul anilor de administrațiile americane succesive. Tocmai această relație comercială transformă noul plan al lui Donald Trump într-un test real al determinării Washingtonului de a-și duce politica până la capăt, notează sursa citată.
De ce contează rolul Chinei
Iranul a reușit să ocolească parțial sancțiunile occidentale tocmai pentru că a găsit în China un partener comercial dispus să cumpere petrol la prețuri reduse, prin rețele de intermediari și flote de tancuri petroliere greu de urmărit. O strangulare eficientă a economiei iraniene presupune, în consecință, presiuni directe sau indirecte asupra companiilor și instituțiilor financiare chineze implicate în acest comerț.
Un astfel de pas ar putea afecta relația comercială mai largă dintre Washington și Beijing, într-un moment în care cele două puteri gestionează deja tensiuni pe teme legate de taxe vamale, tehnologie și securitate în Pacific. Analiștii citați de Japan Times avertizează că orice măsură împotriva firmelor chineze care importă petrol iranian riscă să declanșeze un răspuns comercial din partea Beijingului.
Sancțiunile americane anterioare au vizat, de regulă, companii mici de transport maritim și societăți-fantomă înregistrate în jurisdicții cu reglementare laxă, tocmai pentru a evita o confruntare directă cu marile bănci și corporații chineze. Noul plan discutat la Washington ar putea schimba această abordare, extinzând lista de ținte către actori financiari mai mari, cu expunere directă pe piața americană.
Miza pentru Teheran
Pentru Iran, veniturile din exportul de petrol rămân o sursă esențială de finanțare a bugetului de stat, într-un context economic deja marcat de inflație ridicată și de deprecierea monedei naționale. O reducere semnificativă a acestor exporturi ar adânci presiunile interne asupra guvernului iranian, care se confruntă și cu nemulțumiri sociale legate de costul vieții.