Spania este membră NATO din 1982, iar aproape tot teritoriul ei intră sub garanția de apărare colectivă a Alianței. Există însă două excepții: Ceuta și Melilla, cele două orașe autonome de pe coasta nord-africană, nu sunt acoperite automat de Articolul 5. Sunt, totodată, singurul teritoriu pe care NATO îl deține pe continentul african.
Chestiunea a revenit în actualitate după intrarea masivă de migranți din Maroc în Ceuta, joi, și după ce un fost oficial al Pentagonului a invocat public exact această lacună într-un text prin care îndemna Rabatul să trimită civili neînarmați în cele două orașe.
Ce spune Articolul 6
Articolul 5 al Tratatului de la Washington prevede că un atac armat împotriva unui aliat este considerat atac împotriva tuturor. Domeniul geografic în care se aplică este însă definit separat, în Articolul 6, care după modificarea din 1951 sună astfel:
În sensul Articolului 5, se consideră că un atac armat împotriva uneia sau mai multor Părți include un atac armat: asupra teritoriului oricăreia dintre Părți din Europa sau America de Nord, asupra Departamentelor Algeriene ale Franței, asupra teritoriului Turciei sau asupra insulelor aflate sub jurisdicția oricăreia dintre Părți în zona Atlanticului de Nord, la nord de Tropicul Racului; asupra forțelor, navelor sau aeronavelor oricăreia dintre Părți, atunci când se află pe sau deasupra acestor teritorii ori a oricărei alte zone din Europa în care forțele de ocupație ale vreuneia dintre Părți erau staționate la data intrării în vigoare a Tratatului, sau în Marea Mediterană, sau în zona Atlanticului de Nord la nord de Tropicul Racului.
Mențiunea despre departamentele algeriene a devenit literă moartă: Consiliul Nord-Atlantic a constatat la 16 ianuarie 1963 că nu se mai aplică, după independența Algeriei.
De ce rămân enclavele pe dinafară
Lista din Articolul 6 este limitativă, iar Ceuta și Melilla nu intră în niciuna dintre categorii. Nu se află „în Europa sau America de Nord", fiind orașe continentale africane. Nu sunt insule, deci clauza care menționează latitudinea nu li se aplică. Nu sunt Turcia și nu sunt Algeria franceză.
Merită corectată aici o eroare care circulă frecvent în presa spaniolă: aceea că enclavele ar fi excluse pentru că s-ar afla la sud de Tropicul Racului. Este fals. Ceuta se află la aproximativ 35,9 grade nord, iar Melilla la 35,3 grade, deci mult deasupra tropicului, care trece pe la 23,4 grade. Motivul excluderii este continentul, nu latitudinea. Clauza privind Tropicul Racului se referă exclusiv la insule.
Canarele, în schimb, sunt acoperite
Contrastul este instructiv. Insulele Canare intră în domeniul de aplicare al Articolului 5, pentru că îndeplinesc toate condițiile clauzei privind insulele: sunt insule, se află sub jurisdicție spaniolă, sunt situate în Atlantic și se găsesc la nord de Tropicul Racului. Arhipelagul este poziționat în jurul paralelei de 28 de grade nord, la vest de coasta africană.
Rezultă o geografie a protecției care nu urmează logica pe care ar intui-o cineva: un arhipelag aflat la o sută de kilometri de Sahara este apărat de tratat, în timp ce două orașe europene populate, aflate la paisprezece kilometri de continentul european, nu sunt.
Situația celorlalte teritorii spaniole din nordul Africii, cunoscute drept plazas de soberanía, este și mai neclară. Insulele Chafarinas, Peñón de Vélez de la Gomera, Alhucemas și insula Perejil sunt insule, dar se află în Marea Mediterană, nu în zona Atlanticului de Nord. Unele publicații spaniole le includ printre teritoriile acoperite, însă lectura literală a tratatului nu susține această interpretare.
Al doilea alineat al Articolului 6 produce o asimetrie suplimentară: acoperă forțele, navele și aeronavele aliaților aflate în Marea Mediterană. Practic, o navă a marinei spaniole atacată în largul Ceutei ar intra sub incidența Articolului 5, în timp ce un atac asupra orașului însuși nu ar intra.
O ambiguitate veche de patruzeci și patru de ani
Situația nu este un accident de redactare din 1949, ci o problemă nerezolvată la aderarea Spaniei, pe 30 mai 1982. Exista un precedent la îndemână: la intrarea Turciei în Alianță, în 1951, Articolul 6 fusese modificat printr-un protocol special, tocmai pentru a include explicit teritoriul turc. Pentru Ceuta și Melilla nu s-a negociat nimic asemănător.
De atunci, întrebarea revine la fiecare criză cu Marocul, iar răspunsul aliaților rămâne neschimbat. Jens Stoltenberg, secretar general până în 2024, a evitat de fiecare dată un răspuns tranșant.
La summitul de la Madrid din iunie 2022, care marca patruzeci de ani de la aderarea Spaniei, guvernul Sánchez a încercat să închidă subiectul invocând formularea din noul Concept Strategic privind apărarea integrității teritoriale a aliaților. Ministra apărării, Margarita Robles, a explicat că documentul nu consemnează particularitățile fiecărei țări, dar că integritatea Spaniei „trece prin Ceuta și Melilla". Întrebat pe 27 iunie despre acest punct, Stoltenberg a arătat spre Articolul 6 ca definind domeniul geografic și a adăugat că invocarea Articolului 5 rămâne o decizie politică, luată prin consens în Consiliul Nord-Atlantic.
Ce rămâne posibil
Excluderea din Articolul 5 nu înseamnă că Alianța nu ar putea interveni. Articolul 4 permite oricărui stat membru să ceară consultări atunci când integritatea sa teritorială, independența politică sau securitatea sunt amenințate, fără să fie nevoie de un atac armat. Spania nu l-a invocat niciodată pentru cele două orașe.
Există și un contraargument de practică. Félix Arteaga, cercetător principal la Real Instituto Elcano, a arătat că în anii '90 NATO a abandonat în fapt limitele Articolului 6, aprobând intervenții în Balcani și în Afganistan, adică departe în afara geografiei prevăzute de tratat. Alianța a acționat acolo unde a existat voință politică.
Modificarea Articolului 6 pentru a include explicit enclavele ar necesita acordul unanim al celor 32 de state membre. Nimeni nu a încercat serios acest lucru.
Concluzia practică o formulează Carlos Echeverría, directorul Observatorului pentru Ceuta și Melilla: apărarea celor două orașe este responsabilitatea Spaniei și a fost întotdeauna.
