Benidorm are o reputație pe care o cunoști fără să fi fost: destinație de pensionari britanici, blocuri înalte unul lângă altul, karaoke pe plajă. Nimic din toate astea nu e fals. Dar dacă vii în martie, și te ridici la ora la care orașul încă doarme, vezi altceva: o coastă de stâncă albă, două golfuri perfect simetrice, și un oraș care — sincer — a construit ceva ce nimeni din Europa nu mai are.
Benidorm e singura verticalitate din Europa mediteraneană. Marbella și Torremolinos au și ele blocuri pe coastă, dar nicăieri altundeva în Spania mediteraneană nu s-a construit atât de vertical și atât de compact. Are cea mai mare densitate de clădiri înalte pe cap de locuitor din lume. În fundal, munții Sierra Helada. În față, Marea Mediterană. Între ele, un experiment urbanistic de anii '60 care, privit acum, arată cum ar fi arătat Miami dacă ar fi fost gândit de spanioli.
Mirador del Castillo — stânca cu balustradă albă care împarte cele două plaje ale Benidormului, cu skyline-ul de beton pe fundal. Fotografie: Alin Radu
Cum s-a făcut Benidormul
Până la începutul anilor '50, aici era un sat de pescari cu mai puțin de 3.000 de locuitori. Primarul de atunci, Pedro Zaragoza Orts, a convins guvernul lui Franco să permită planificare urbană modernă — ceva extrem de rar în Spania acelor ani. A mers personal la Madrid în 1953, pe un Vespa, ca să obțină de la Franco aprobarea bikiniului pe plajele Benidorm (da, asta chiar s-a întâmplat), după ce cu doi ani înainte împinsese unul dintre primele planuri urbanistice moderne din Spania.
Ideea era simplă și contra-intuitivă pentru epocă: în loc să întindă orașul pe coastă (cum a făcut Marbella, unde acum ai un șir de 40 km de vile), pui oamenii pe vertical. Păstrezi plaja largă, lași spații publice, dai tuturor vedere la mare. Rezultatul: Benidorm are astăzi peste 300 de clădiri mai înalte de 35 de metri, dar și cele mai largi plaje ale regiunii, și un mare-cartier istoric compact, pe stâncă — Casco Antiguo — care a rămas scăzut și alb.
Stânca dintre două golfuri
Punctul care face orașul memorabil vizual nu sunt turnurile, ci stânca din mijloc. Se numește Castell de Canfali sau, mai popular, Balcón del Mediterráneo. E o pelerină de piatră albă care înaintează în mare, despărțind plaja Levante (la nord, unde merg britanicii și unde e petrecerea) de plaja Poniente (la sud, mai familie, mai aproape de localnici). În vârful stâncii, un mirador cu balustradă neo-maură, pardoseală checkerboard și două turnulețe cu cupole albastre — kitsch, dar iconic.
Balcón del Mediterráneo, punctul cel mai fotografiat al Benidormului, la o oră fără turiști. Fotografie: Alin Radu
Punctul ăsta a fost odată un castel real, de pe vremea maurilor. Din el s-a păstrat doar baza, restul e reconstrucție recentă. Dar de aici vezi cele două golfuri simetrice, și înțelegi de ce s-a ales locul ăsta pentru oraș: Benidorm e singura plajă de pe Costa Blanca orientată exact spre sud, ceea ce o face însorită aproape toată ziua în tot anul.
Mirador-ul văzut din dronă: pardoseala checkerboard tipică și terasa de belvedere care avansează în Mediterana. Fotografie: Alin Radu
