Cel mai longeviv și iubit festival de muzică din România, Festivalul Mamaia, își deschide porțile la sfârșitul acestei săptămâni, în Piațeta Perla din centrul stațiunii. Ajuns la ediția cu numărul 62, evenimentul continuă tradiția începută în 1963, când scena de la malul mării aducea pentru prima oară în fața publicului românesc tinere talente și creații muzicale originale.
De-a lungul decadelor, pe scena Festivalului Mamaia s-au lansat nume care au devenit ulterior repere ale muzicii românești: Corina Chiriac, Angela Similea, Dida Drăgan, Luminița Dobrescu, Monica Anghel, Gabriel Cotabiță, dar și artiști ai noilor generații.
Festivalul Mamaia 2025 – O poveste de peste șase decenii: libertate, șlagăre și speranță
Festivalul Național de Muzică Ușoară „Mamaia” (născut în 1963) este mai mult decât un concurs de muzică: a fost și rămâne o oază culturală a libertății într-o Românie în care muza și libertatea creatoare erau adesea îngrădite. Inițiat în februarie 1963 de Consiliul Muzicii din cadrul Comitetului de Stat pentru Cultură și Artă, festivalul și-a desfășurat prima ediție între 25 și 29 august în Teatrul de Vară „Ovidiu”, inaugurat special cu acea ocazie.
Primul festival a adus în fața publicului 16 melodii selectate din peste 443 de lucrări. Din numele celebre care au urcat atunci pe scenă se numără Margareta Pâslaru, Doina Badea, Aurelian Andreescu, Ioana Radu, Florin Bogardo – artiști care vor deveni piloni ai muzicii românești. Printre câștigători: „Zorile” (Temistocle Popa – Luigi Ionescu & Constantin Drăghici), „Spre soare” (George Grigoriu – Doina Badea), „Oglinzile mării” (Eugen Teger – Doina Badea & Constantin Drăghici), „Aș vrea iar anii tinereții” (H. Mălineanu – Ioana Radu & Dorina Drăghici), „Cum e oare?” (Florin Bogardo – Margareta Pâslaru & Gigi Marga).
Încă de la primele ediții, festivalul a fost organizat după modelul destinului artistic participativ al Sanremo – piesele erau interpretate în două versiuni diferite, pentru a scoate în evidență calitatea prin diversitate interpretativă.
În următoarele ediții ale anilor ’60 și începutul anilor ’70, Mamaia a continuat să fie poarta de lansare pentru artiști precum Anda Călugăreanu, Angela Similea, Dida Drăgan, Aura Urziceanu, Mirabela Dauer, Mihai Constantinescu. Șlagăre născute aici – „Să nu uităm să iubim trandafirii”, „Of, inimioară”, „După noapte vine zi”, „Încrederea” – au răsunat în case și piețe ca ecouri de libertate și romantism.
Anii ’70 au însemnat lansarea unor nume mari – Corina Chiriac, Mihaela Runceanu, Adrian Romcescu. Melodii precum „Copacul”, „Ai apărut ca o poveste”, „Melodiile dragostei” sau „Revederea” au făcut parte din patrimoniul etern al muzicii românești.
În 1976, festivalul este suspendat, în parte ca urmare a criticilor dure ale lui Adrian Păunescu la adresa organizării și...„lipsei de viață” a pieselor premiate, generând decizia de oprire a organizării.
După o pauză de șapte ediții, Mamaia revine în 1983, cu secțiunile Creație și Interpretare, cu orchestră și spectacole de gală regizate, cu regie artistică modernă. Odată cu ediția Mamaia’83, TVR transmite în direct în… culoare! – fiind printre ultimele țări europene care adoptă televiziunea color.
Ediția ‘83 are momente memorabile: Corina Chiriac câștigă Marele Premiu cu „Nimic nu poate învinge iubirea” (Marius Țeicu), iar Marina Voica, Mirabela Dauer, Dan Spătaru cuceresc publicul cu hituri devenite clasice. „Strada speranței”, lansată atunci, a făcut imediat înconjurul României.