În săptămâna 20-26 ianuarie 2025, pe scena Operei Naționale București, va putea fi admirată o pleiadă fermecătoare de spectacole de operă, dintre care amintim Callas – Oana Pellea de Terrence McNally (21 ianuarie), Elixirul dragostei de Gaetano Donizetti (22 ianuarie), Turandot de Giacomo Puccini (23 ianuarie), Evgheni Oneghin de Piotr Ilici Ceaikovski (25 ianuarie), Directorul de teatru și Nunta lui Figaro de Wolfgang Amadeus Mozart (26 ianuarie).
Callas – Oana Pellea (de Terrence McNally) – marți, 21 ianuarie, ora 18:30
Callas – Oana Pellea este o producție remarcabilă la intersecția dintre teatru și operă, care explorează multiplele fațete ale personalității sopranei Maria Callas. Piesa lui Terrence McNally urmărește un masterclass susținut de divă la Juilliard School of Music din New York, în ultimii ani din viață. În timp ce le oferă indicații tehnice tinerilor aspiranți la o carieră în belcanto, Maria Callas se destăinuie și se autoanalizează. O face cu sinceritate dureroasă, explorând relația ambiguă cu celebritatea, cu așteptările nesfârșite ale publicului, cu compromisurile pe care le-a făcut de-a lungul carierei sale fulminante. Interpretarea Oanei Pellea – de o fermecătoare complexitate dramatică și psihologică – surprinde toate nuanțele personalității Mariei Callas: riguroasă și exigentă în exprimarea artistică, dar și romantică, vulnerabilă și profund umană. Actrița româncă reușește performanța de a o interpreta pe diva elenă fără a o imita, de a-i readuce pe scenă aura legendară printr-o creație originală.
Elixirul dragostei (de Gaetano Donizetti) – miercuri, 22 ianuarie, ora 18:30
Elixirul dragostei ipostaziază, dacă nu în mod direct, prin libretul lui Felice Romani, cel puțin prin dinamica muzicii lui Gaetano Donizetti (de la sfârșitul actului I), ideea generoasă și romantică de potențială pereche perfectă asociată cuplului Nemorino-Adina. Această permanentă și anistorică căutare a împlinirii în dragoste este importantă căci, după cum mărturisea și regizorul italian al acestui spectacol, Marco Gandini, „astăzi, pentru a pune în scenă o operă, ca și în cazul unei piese de teatru, dacă vorbim despre lucrări ale trecutului, poartă cu sine întrebarea dacă subiectul are sau în ce măsură poate avea o semnificație pentru publicul contemporan”. Din fericire, continuă regizorul italian, „povestea și muzica din Elixirul dragostei sunt într-un anume sens contemporane, deoarece nu găsim în ele elemente arhaice, referințe la o anume epocă”.
Turandot (de Giacomo Puccini) – joi, 23 ianuarie, ora 18:30
Tema exotică din Turandot constituie pentru regizorul italian Mario de Carlo oportunitatea artistică de a proiecta asupra Pekingului legendar (pe seama căruia Puccini plasează acțiunea operei în care fiecare pretendent la mâna frumoasei prințese Turandot trebuie să deslușească trei enigme sau să moară) o viziune contemporană centrată pe claritate abstractă și sensibilitate modernă, bine ancorate și acomodate într-o simplitate fluidă italiană. Cum este de imaginat, dar și de așteptat, geometriile şi abstracțiunile formelor unghiulare scenice trebuie completate de narațiunea fantastică a poveştii şi de dramaturgia muzicii. Dacă decorul nu sugereză nimic din tărâmul de basm al piesei de teatru originale a contelui Carlo Gozzi, iar schimbările de lumini sunt mult prea delicate pentru a sublinia conflicte sau stări spirituale, în schimb, costumele sunt sunt colorate şi frapante. Vă invităm, așadar, să pășiți într-un tărâm de poveste, prezentată în cheie contemporană, pe scena Operei Naționale București, iar la final să dezvăluim, alături de Turandot, identitatea alesului: „Numele lui este iubire”.
