Opera Națională București continuă să ofere publicului bucureștean,în a doua parte a lunii noiembrie, o paletă variată și zilnică de spectacole deosebite, aducând pe scenă povești fascinante și emoții profunde.Între 18 și 24 noiembrie, vom putea admira,pe prima scenălirică a capitalei României, Callas – Oana Pellea de Terrence McNally, Nunta lui Figaro de Wolfgang Amadeus Mozart, Baiadera de Ludwig Minkus,Faust de Charles Gounod, Turandot, Manon Lescaut și Gianni Schicchi de Giacomo Puccini.
Callas – Oana Pellea(de Terrence McNally) – luni și marți, 18-19 noiembrie, ora 18:30
Callas – Oana Pellea de Terrence McNally, o producție originală, la intersecția dintre teatru și operă, ce explorează multiplele fațete ale personalității sopranei Maria Callas. Piesa lui Terrence McNally urmărește un masterclass susținut de divă la Juilliard School of Music din New York, în ultimii ani din viață.Formatul cursului devine pretextul unei descoperiri surprinzătoare. În timp ce le oferă indicații tehnice tinerilor aspiranți la o carieră în belcanto, Maria Callas se destăinuie și se autoanalizează. O face cu sinceritate dureroasă, explorând relația ambiguă cu celebritatea, cu așteptările nesfârșite ale publicului, cu compromisurile pe care le-a făcut de-a lungul carierei sale fulminante. Interpretarea Oanei Pellea – de o remarcabilă complexitate dramatică și psihologică – surprinde toate nuanțele personalității Mariei Callas: riguroasă și exigentă în exprimarea artistică, dar și romantică, vulnerabilă și profund umană. Actrița româncă reușește performanța de a o interpreta pe divaelenă fără a o imita, de a-i readuce pe scenă aura legendară printr-o creație originală.
Nunta lui Figaro(de Wolfgang Amadeus Mozart) – miercuri, 20 noiembrie, ora 18:30
Opera bufă Nunta lui Figaro a fost inspiratăde comedia omonimă (La Folle Journée, ou le Mariage de Figaro) a lui Pierre-Augustin Caron de Beaumarchais (1778), muzica fiind compusă de Wolfgang Amadeus Mozart, iar libretul semnat de Lorenzo da Ponte. Nunta lui Figaro este prima operă la care au colaborat Mozart și libretistul Lorenzo da Ponte. Cei doi au mai realizat împreună operele Don Giovanni și Così fan tutte. Mozart a fost cel care i-a adus lui da Ponte o copie a piesei lui Beaumarchais, iar acesta a transpus-o într-un libret în numai 6 săptămâni, traducând textul în italiană, punându-l în versuri și excluzând toate trimiterile politice. Libretul a primit în final aprobarea împăratului Iosif al II-lea, iar premiera a avut loc pe 1 mai 1786, la Burghtheater din Viena (Teatrul Curții Imperiale). În pofida succesului, s-au jucat doar 9 reprezentații. Acestea aveau o durată de 4 ore, iar publicul entuziasmat solicita deseori bis-uri care dublau acest timp. Se pare că, împăratul a emis o hotărâre în legătură cu numărul de bis-uri ce puteau fi acordate în cadrul unei reprezentații cu Nunta lui Figaro. În 1789, spectacolul a fost reluat, Mozart și da Ponte au adus mici modificări muzicale, adaptând partitura pentru interpretarea rolului Susanna. Una dintre marile iubiri ale lui Mozart – Nancy Storace – se spune că a fost interpreta de la premieră a rolului Susanna din Nunta lui Figaro.
Turandot(de Giacomo Puccini) – joi, 21 noiembrie, ora 18:30
Având un libret semnat de Giuseppe Adami și Renato Simoni, o muzică compusă de Giacomo Puccini (finalizată postum de Franco Alfano), opera Turandot (1926) a fost inspirată de tragicomedia Turandot, Prinzessin von China (1802) a marelui poet și dramaturg german Friedrich von Schiller, la rândul ei bazată pe o piesă de teatru (comedia dell\'arte) omonimă a contelui și dramaturgului venețian Carlo Gozzi (1762), aceasta având ca sursă ultimă de inspirație un basm persan de secol XII ajuns în colecția 1001 de zile (Les Mille et un jours) (1710–1712) a orientalistului francez François Pétis de la Croix.Premiera mondială a operei Turandota avut loc, în 1926,laScala din Milano,sub bagheta renumitului dirijor italian Arturo Toscanini. Giacomo Puccini și-a dorit să redea în Turandot tot ce au suferit, tot ce au iubit, tot ce au visat și au urât oamenii vremii lui.Tema exotică și erotică din Turandot nu constituie pentru Puccini decât pretextul de a-și exprima gândurile pe un plan oarecum mai filosofic și mai general, dar cu vechea dependență de faptele și sentimentele vieții adevărate. Astfel, Puccini plasează acțiunea operei într-un Peking legendar, în care fiecare pretendent la mâna frumoasei prințese Turandot trebuie să deslușească trei enigme sau să moară. Prințul Calaf, uimit de frumusețea prințesei Turandot, acceptă să se supună, la rândul său,încercării celor trei ghicitori.Deși Calaf găsește răspunsurile la toate cele trei întrebări puse de cruda Turandot, aceasta îl roagă pe tatăl ei,împăratul Chinei,să o elibereze de această căsătorie pe care nu o dorește. Calaf propune o nouă provocare: el acceptă să moară dacă ea îi poate afla numele pânăîn zori. Pentru a descoperi numele străinului misterios, Turandot recurge la toate metodele. În cele din urmă, Calaf îi oferăpropria viațaprințesei Turandot, dezvăluindu-i în același timp numele. Opera se termină cu Turandot declarând că în sfârșit știe numele străinului: „Numele lui este iubire!”
Baiadera (de Ludwig Minkus) – vineri, 22 noiembrie, ora 18:30
Povestea din exoticul spectacol de balet Baiadera – creat, în 1877, de coregraful Marius Petipa, pe muzica lui Ludwig Minkus și pe libretul lui Serghei Kudekov – dezvoltă o temă romantică, pe fundalul Indiei antice: tragica poveste de dragoste dintre frumoasa baiaderă Nikia și gloriosul nobil Solor. Dacă pentru alcătuirea libretului, Kudekov a pornit de la poemul epic Shakuntala (scris de dramaturgul și poetul hindus Kālidāsa), tabloul Regatului umbrelor pare să fi fost inspirat de ilustrațiile realizate Paradisului din Divina Comedie de Dante Alighieri de către graficianul francez Gustave Doré. Exotismul, ființele supranaturale precum silfidele, umbrele, nemfele, se bucurau de mare popularitate, satisfăcând gustul epocii pentru feminitate idealizată, fantastică, eterică.Despre această montare, coregraful Mihai Babușka – cel care a semnat adaptarea scenică a acestui balet pentru Opera Națională București – a declarat: „Baiadera este unul dintre cele mai frumoase și dificile balete clasice și merită din plin să figureze în repertoriul companiilor din zilele noastre, desigur cu mici ajustări. Am încercat să scutur libretul de artificii și de lungimile inutile, respectând în mare parte coregrafia originală a lui Petipa. Am restrâns baletul la două acte, preocupându-mă mai ales de dinamizarea pantomimei, altfel desuetă, fără să afectez coerența poveștii. Finalul a cunoscut rezolvări diferite, de-a lungul timpului, de la un coregraf la altul. Cel pentru care am optat eu este dat de eșarfa ce străbate baletul, ca un laitmotiv, de la prima apariție a Nikiei, făcând legătura cu lumea de dincolo, cea în care îl va atrage și reîntâlni pe iubitul ei Solor. Am conferit mai mult contur acestui rol masculin, neglijat în alte versiuni. Am schimbat câteva centre de greutate, făcând din Rajah personajul negativ principal și epurând excesele de răzbunare ale celorlalte personaje. Am renunțat la clasicele tutuuri din dorința ca întregul spectacol să aibă un marcant iz indian”.
