
Marți, 16 aprilie, de la ora 18:30, invitatul special al Operei Naționale București, în cadrul ciclului de conferințe Scena Gândirii, este o personalitate absolut proeminentă a spațiului intelectual românesc, care nu mai are nevoie de nicio prezentare: scriitorul, filosoful, eseistul, jurnalistul și criticul de artă Andrei Pleșu. Într-un dialog cu Daniel Nica, care se anunță de pe acum spumos și în legătură cu care nu considerăm că trebuie furnizate prea multe informații, tocmai pentru a păstra surpriza și a vă stârni interesul, Andrei Pleșu urmează să răspundă întrebărilor provocatoare – inclusiv despre arhitectura instituțională, existentă în domeniul cultural și educațional, la nivel național și european – adresate de moderatorul și organizatorul programului de conferințe. Ca de fiecare dată, prelegerea invitatului și dialogul cu organizatorul conferințelor vor fi întrerupte de momente artistice susținute de artiștii operei.

Miercuri (17 aprilie) și joi (18 aprilie), de la ora 18:30, vă propunem spectacolul de operă Bal Mascat de Giuseppe Verdi. Premiera operei a avut loc pe 17 februarie 1859 și s-a bucurat de un succes răsunător. Există în libretul operei o serie de efecte melodramatice în maniera „grand opera” precum: fatalismul prezicerii vrăjitoarei, asasinul mascat în plin bal, eroul nobil care moare iertându-și ucigașii. Dar la fel ca multe alte opere din repertoriul clasic ale căror librete au mai mult caracterul unui pretext, opera Bal Mascat trăiește, în primul rând, prin frumusețea muzicii, fiind o creație demnă de pana marelui ei compozitor.

Vineri (19 aprilie) și sâmbătă (20 aprilie), de la ora 18:30, vă invităm la Callas – Oana Pellea de Terrence McNally, o producție originală, la intersecția dintre teatru și operă, ce explorează multiplele fațete ale personalității sopranei Maria Callas. Piesa lui Terrence McNally urmărește un masterclass susținut de divă la Juilliard School of Music din New York, în ultimii ani din viață. Formatul cursului devine pretextul unei descoperiri surprinzătoare. În timp ce le oferă indicații tehnice tinerilor aspiranți la o carieră în belcanto, Maria Callas se destăinuie și se autoanalizează. O face cu sinceritate dureroasă, explorând relația ambiguă cu celebritatea, cu așteptările nesfârșite ale publicului, cu compromisurile pe care le-a făcut de-a lungul carierei fulminante. Interpretarea Oanei Pellea – de o remarcabilă complexitate dramatică și psihologică – surprinde toate nuanțele personalității Mariei Callas: riguroasă și exigentă în exprimarea artistică, dar și romantică, vulnerabilă și profund umană. Actrița româncă reușește performanța de a o interpreta pe diva elenă fără a o imita, de a-i readuce pe scenă aura legendară printr-o creație originală.


