Comisia Europeană a deschis joi o licitație publică pentru finanțarea a până la șapte „gigafabrici” de inteligență artificială pe teritoriul Uniunii Europene, parte a unui plan de 30 de miliarde de euro menit să reducă dependența blocului comunitar de furnizorii străini de tehnologie, potrivit Euronews. Executivul comunitar urmărește ca infrastructura să devină funcțională până la mijlocul anului 2028.
Ce sunt gigafabricile de AI
Gigafabricile sunt centre de calcul de mari dimensiuni, dotate cu cipuri de ultimă generație, construite special pentru antrenarea celor mai avansate modele de inteligență artificială — în special modelele lingvistice de mari dimensiuni, care necesită procesarea unor volume uriașe de date.
Proiectul face parte dintr-un efort mai amplu de suveranitate tehnologică, prin care Bruxellesul vrea să scadă dependența de furnizorii externi de servicii cloud și de cipuri, pe fondul unei curse globale pentru infrastructura care susține noile generații de AI, cursă în care SUA și China au deja proiecte de anvergură în desfășurare.
De la patru gigafabrici la șapte
Ideea a fost anunțată de președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, la Summitul de Acțiune privind AI-ul de la Paris, din februarie 2025, cu ambiția declarată de a repeta pentru inteligența artificială succesul laboratorului CERN de la Geneva.
De atunci, inițiativa a atras un interes considerabil din partea industriei — aproximativ 76 de consorții și-au exprimat până acum intenția preliminară de a depune o propunere de proiect. Ca răspuns la acest interes și pentru a asigura o distribuție geografică echilibrată, Comisia și-a extins planul inițial, de la patru sau cinci gigafabrici, la până la șapte.
Problema banilor
Comisia a fost criticată pentru amânarea repetată a proiectului, într-un ritm considerat de unii observatori contradictoriu cu discursul Bruxellesului despre urgența recuperării decalajului tehnologic față de Statele Unite și China.
Procesul de achiziții publice a fost împărțit în două faze succesive, cu o abordare eșalonată, menită să construiască treptat capacitatea pe parcursul următorilor șase ani și jumătate — o eșalonare cauzată, în mare parte, de lipsa fondurilor disponibile.
Deși inițial părea conturat un fond public de 20 de miliarde de euro, Comisia și-a redus treptat angajamentele. Contribuția publică a ajuns la aproximativ o treime din investiția totală, restul de două treimi urmând să vină din sectorul privat. Din partea publică, doar jumătate va fi asigurată direct de Bruxelles, cealaltă jumătate revenind statelor membre participante.
Practic, Comisia estimează o contribuție de aproximativ 5 miliarde de euro din bugetul comunitar, alți 5 miliarde de euro din partea guvernelor europene implicate și circa 20 de miliarde de euro din investiții private. Din actualul buget al UE, Bruxellesul poate angaja însă doar 1 miliard de euro, restul urmând să vină din următorul Cadru Financiar Multianual — care rămâne, la rândul lui, obiectul unor negocieri încă nefinalizate între statele membre.
„Nu putem anticipa deciziile privind următorul Cadru Financiar Multianual. Am prezentat cea mai bună estimare pe care o avem cu privire la suma de bani disponibilă pentru a susține a doua fază”, a declarat un oficial al Comisiei, citat de Euronews.
În schimbul contribuției publice, UE și statele membre participante vor primi o cotă proporțională de acces la resursele de calcul, pe care o vor putea aloca proiectelor publice, centrelor de cercetare și laboratoarelor de AI alese de acestea. Costurile de funcționare vor reveni însă actorilor privați implicați, iar oficialii europeni insistă ca proiectele să fie sustenabile financiar prin dezvoltarea propriilor servicii comerciale.
Cine vrea o gigafabrică și ce critici a primit planul
Zece țări și-au exprimat până acum interesul de a găzdui o gigafabrică: Germania, Italia, Franța, Polonia, Cehia, Danemarca, Finlanda, Grecia, Portugalia și Spania. Sunt posibile atât consorții formate dintr-o singură țară, cât și proiecte comune între mai multe state, iar Franța a semnalat deja intenția de a depune singură o candidatură.
Proiectele de infrastructură de această amploare au atras critici și în trecut, fiind acuzate că favorizează statele membre cu resurse financiare mai mari. O altă critică frecventă vizează dependența UE de furnizorii străini de cipuri specializate pentru AI, chiar dacă scopul declarat al gigafabricilor este consolidarea suveranității tehnologice europene.
În acest sens, Comisia a semnat memorandumuri de înțelegere cu trei producători de cipuri — Nvidia, AMD și Qualcomm — iar printre criteriile de evaluare a ofertelor se numără și măsuri menite să prevină o dependență excesivă de un singur furnizor.
„Suntem pe deplin conștienți că vrem să consolidăm capacitatea Europei, dar recunoaștem, în același timp, că vrem să facem ceva în domeniul AI chiar acum. Este vorba despre găsirea echilibrului potrivit”, a declarat un oficial european, citat de aceeași sursă.
Proiectele selectate urmează să înceapă construcția efectivă a gigafabricilor la începutul anului 2027, cu obiectivul ca facilitățile să devină operaționale până la jumătatea anului 2028.
