România produce mult lapte, dar procesează puțin
România rămâne unul dintre marii producători de lapte din Uniunea Europeană, însă o parte importantă din această producție nu ajunge în industria locală de procesare. Datele citate de presa din Ungaria arată că țara produce anual aproximativ 4,4 milioane de tone de lapte crud, dar doar circa o treime este colectată de procesatori.
În aceste condiții, piața internă depinde în continuare de importuri pentru a acoperi cererea de produse lactate din magazine și din industrie. Situația a făcut ca România să devină o destinație importantă pentru exportatorii ungari, care acoperă o parte consistentă din necesarul local.
De ce nu ajunge laptele în fabrici
Potrivit informațiilor citate de publicația economică Világgazdaság, care preia un raport al Consiliului Concurenței din România, problema nu ține doar de volum, ci de modul în care este organizată producția. Aproximativ trei sferturi dintre fermele de lapte din România au mai puțin de cinci vaci, ceea ce limitează investițiile în mecanizare, răcire și colectare.
În lipsa unor cantități constante și standardizate, procesatorii întâmpină dificultăți în aprovizionare. Această fragmentare a sectorului explică de ce România produce mult lapte, dar colectează relativ puțin pentru industria alimentară.
Randamente mai mici decât media europeană
Un alt element care apasă asupra sectorului este productivitatea. Randamentul mediu al unei vaci de lapte din România este de aproximativ 3.580 de kilograme pe an, potrivit datelor citate în materialul de presă, sub media Uniunii Europene, de 8.450 de kilograme.
Diferența arată că fermierii români lucrează într-un sistem mai puțin eficient decât cel din alte state membre. În lipsa unor ferme mai mari, a infrastructurii de colectare și a investițiilor în tehnologie, lanțul de aprovizionare rămâne vulnerabil.
Ungaria a devenit furnizor strategic
Pe acest fond, industria lactatelor din Ungaria a reușit să se impună pe piața românească. Potrivit Világgazdaság, exportatorii ungari asigură între 67% și 78% din importurile de produse lactate ale României, în funcție de categorie.
Publicația ungară arată că procesatorii și marile lanțuri comerciale din România au nevoie de volume previzibile, livrări constante și produse standardizate. Aceste cerințe au favorizat furnizorii din țara vecină, care au reușit să ocupe un loc important în aprovizionarea pieței locale.
O problemă structurală pentru industria locală
Tabloul descris de presa ungară și de raportul Consiliului Concurenței indică o problemă structurală a sectorului laptelui din România. Producția există, dar nu este integrată suficient în lanțul industrial, iar acest lucru reduce valoarea adăugată care ar putea rămâne în economie.
În lipsa unor ferme mai bine capitalizate și a unei rețele de colectare mai eficiente, România continuă să exporte oportunități către alți producători din regiune. În același timp, consumatorii și industria locală depind de importuri pentru a acoperi o parte importantă din cerere.
Paradoxul este clar: o țară cu producție mare de lapte rămâne vulnerabilă tocmai pentru că nu reușește să transforme suficient din această resursă în produse finite pentru piața internă.
