Sfarsitul de an este un prilej bun de reflectie si bilant, iar in contextul geopolitic, economic, pandemic, social actual extrem de provocator, subiectul sigurantei nationale este mai de interes ca oricand. Asta cu atat mai mult cu cat, la prima vedere, premisele ar trebui sa fie favorabile din perspectiva resurselor de competente in acest domeniu.
Presa a semnalat in numeroase randuri popularitatea de care se bucura cursurile (si diplomele) in domeniul securitatii nationale in randul decidentilor romani, fie ca vorbim de aparare sau de informatii (intelligence). Nu imi imaginez ca Romania este o exceptie, caci mi se pare logic ca oamenii aflati in functii de decizie de importanta critica pentru tara sa aiba astfel de calificari. Ei trebuie sa inteleaga consecintele deciziilor lor din toate punctele de vedere, avand in vedere ca au impact pe termen lung, au de multe ori relevanta geostrategica si uneori, odata luate, sunt imposibil de reversat.
Insa ce mi se pare extrem de preocupant in cazul Romaniei este ca realitatea pare sa contrazica asteptarile legitime enuntate mai sus. Caci ceea ce se vede cu ochiul liber este o Romanie care, de la un an la altul, devine din ce in ce mai vulnerabila, paradoxal, in pofida achizitiilor substantiale de tehnologie militara. Pentru ca, asa cum cei cu studii in domeniu ar trebui sa stie, siguranta nationala inseamna cu mult mai mult decat achizitionarea de armament sofisticat.
Romania ramane in continuare, la distanta, tara cu cel mai mic budget din Europa raportat la marimea economiei sale. In felul acesta, ramane o tara slaba, care nu are cum sa-si finanteze intr-un mod sustenabil, pe termen lung, simultan, nevoile de aparare, asistenta sociala si dezvoltare. Raportat la veniturile bugetare, Romania se detaseaza ca fiind o tara cu unul dintre cele mai mari procente alocate pentru aparare din NATO, mult peste tarile vest europene. 2% din PIB pentru aparare la venituri bugetare de 25% din PIB au o cu totul alta greutate decat in cazul unor venituri bugetare de 40% din PIB.
Asta inseamna ca, din punctul de vedere al proiectelor/activitatilor cu finantare bugetara, nu vom avea nicio sansa sa fim la nivelul tarilor dezvoltate fara a ne indatora si mai mult, fara o crestere a veniturilor bugetare cu cel putin 30%-40%. Atingerea acestui obiectiv inseamna in primul rand curmarea evaziunii fiscale, inchiderea tuturor canalelor prin care bugetul de stat este vaduvit de importante sume de bani, demers care ar face Romania mult mai potenta financiar, economic si militar. Si totusi subiectul evaziunii fiscale intarzie de peste un deceniu sa fie abordat frontal de decidentii nostri, o buna parte experti in siguranta nationala. Si daca va ganditi ca indatorarea in scop de consum si nu de dezvoltare este un mod suplimentar de a slabi o tara, nu va inselati. Este calea sigura de a deveni prizonierii unor cheltuieli bugetare rigide, care, odata asumate, nu ar putea fi reversate fara inflamarea tensiunilor sociale.
O importanta contributie la procesul de vulnerabilizare a securitatii Romaniei din ultimii ani au avut-o si deciziile luate in domeniul securitatii energetice. Sau, ca sa fim mai exacti, tergiversarea oricaror proiecte majore care ar fi necesitat implicarea statului roman. Putem sa ne gandim la discutiile interminabile purtate de peste 15 ani in legatura cu extinderea capacitatii centralei nucleare de la Cernavoda prin finalizarea macar a unitatii 3. Sau putem sa ne gandim la lipsa oricarui program major de modernizare in zona termo-energetica. Sau putem sa ne gandim la lipsa unei viziuni de dezvoltare si diversificare a unor companii cu o baza de finantare puternica precum Hidroelectrica sau Romgaz, a caror vocatie nationala si regionala a fost sacrificata pe altarul finantarii bugetului deficitar mentionat deja mai sus. Sau ne putem gandi cum, in pofida atator experti in siguranta natioanala, a fost blocata exploatarea gazelor din Marea Neagra, astfel incat dependenta Romaniei de importurile de gaz sa ajunga azi la niveluri record. Importurile de gaze ale Romaniei au crescut cu 64% in primele 10 luni ale anului, in timp ce productia interna a crescut cu 0,4%. Si asta, nota bene, in contextul exploziei pretului gazelor, un bolovan in plus de gatul aceluiasi buget deficitar. Iata o cale sigura de a pune la indemana altora “arme” atat de ieftine si eficiente, in timp ce noi cheltuim o avere pe arme sofisticate, dar care …nu produc gaz.
