Comentariile de pe acest blog abordeaza rar teme sociale fara legatura cu evolutiile economice. Aceasta va fi una dintre acele rare dati. Pentru ca, pe langa peste doua decenii de experienta in domeniul financiar, am privilegiul unei experiente de peste doua decenii si ca parinte. Acesta este motivul pentru care toate dezbaterile legate de educatie si statutul copiilor in societate continua sa ma intereseaza si sa ma preocupe, implicandu-ma ori de cate ori sunt solicitat in educatia si consilierea lor pe teme economice sau de orientare profesionala.
Iar ca parinte, trebuie sa spun de la bun inceput ca sunt consternat. Sunt consternat deoarece expunerea copiilor la subiectul sexualitatii se discuta zilele acestea dintr-o perspectiva pe care o consider a fi mai degraba simplista, convenabila si comoda in primul rand noua adultilor, chiar daca toata lumea pretinde cu surle si trambite ca este de fapt interesata de protectia si dezvoltarea copiilor. In realitate, aspecte foarte importante de context sunt ignorate cu buna stiinta sau din nestiinta. Nu pot sa inlatur senzatia ca prea multa lume vorbeste din carti, considerandu-se cu mult mai calificata decat parintii care sunt redusi la tacere cand isi fac auzita vocea sau preocuparile.
Si cand spun „context” ma refer la mediul existent in Romania, care permite expunerea extrem de pemisiva a copiilor la informatii video si publicatii care sunt total neadecvate varstei lor si care duc la sexualizarea lor precoce.
Haideti sa vorbim de exemplu lejeritatea cu care se face rating-ul audientei filmelor in Romania in comparatie cu restul Europei. O problema pe care am constatat-o ca parinte nu o data, iar ca exemplu va pot oferi filmul “Under suspicion “, difuzat acum cativa ani de o televiziune din Romania si care avea indicata ca varsta minima de vizionare 12 ani, in timp ce in multe tari din Europa de vest varsta minima era 15-16 ani, 18 ani in Irlanda si 17 ani in SUA. Si acesta este doar un exemplu.
