Europa a fost socata de curand de o scrisoare publica asumata de 1.000 de militari dintre care 20 de generali, cadre militare in rezerva si active al armatei franceze. Aceasta a fost urmata de o alta, de data aceasta anonima. Chiar daca pentru unii avertismentele legate de pericolul unui razboi civil in Franta sau referirile la „hoardele din suburbii” de o anumita religie ar putea parea exagerari grosiere, ar fi o mare eroare sa fie ignorat rolul lor de semnal pentru o anumita stare de spirit care castiga teren.
Mesajul este ca clivajul cultural si social adus de largi comunitati neintegrate si neintegrabile produce frustrari din ce in ce mai mari in societatea occidentala. Este vorba despre evolutii iremediabile care au loc in aceste tari si despre rolul marginal pe care natiunile il au in deciziile luate in cancelarii.
Sa nu ne lasam pacaliti. Nediscutarea in spatiul public european a unor teme extrem de importante din motive de corectitudine politica sau din interese pur economice aduce doar o liniste inselatoare, doar pe termen scurt, care va fi intrerupta de o reactie exploziva ce se poate intinde de la ascensiunea fulminanta a extremei drepte, trecand printr-un UE-exit si ajungand pana la, Doamne fereste, violente intercomunitare.
Este regretabil faptul ca teme preocupante pentru populatie sunt evitate cu obstinatie de partidele „main stream”, in timp ce extrema dreapta este singura care si le asuma, introducandu-le alaturi de alte subiecte utopice, maximaliste sau pur si simplu neetice.
Va propun mai jos un fragment dintr-un comentariu scris in 2015 si intitulat „Subiecte tabu pentru Europa”.
*
Politicile fiscale, economice, administrative pe care le aplica un guvern pot fi relativ usor reversate de urmatorul guvern, care poate avea o ideologie economica diferita. Consecintele politicilor de incurajare a imigratiei care dau nastere unor fluxuri de milioane de oameni intinse dealungul mai multor ani nu mai ai cum sa le reversezi si foarte greu le opresti. Oamenii au venit si vor ramane.
Isi poate imagina cineva cu adevarat scene in care zeci de mii de imigranti sunt repatriati cu forta? Deci intrebarea fundamentala, care nu se pune, fiind tabu, este daca o astfel de decizie, cu impact major ireversibil pe termen lung, ar trebui luata de un guvern cu mandat limitat sau ar trebui sa fie o decizie suverana a poporului, care va fi, in ultima instanta, cel care va trebui sa suporte socul cultural asociat.
Dar pentru ca un astfel de referendum sa aiba loc, oamenii ar trebui sa inteleaga ce alternative au si care sunt argumentele pro si contra. Pana la urma, poate unii dintre ei ar prefera dezavantajele pe care le aduc tendintele demografice negative in locul semnelor de intrebare pe care le ridica integrarea unui numar atat de mare de imigranti. Adica sa aleaga ceea ce li se pare a fi raul cel mai mic. Intrebarea tabu care nu li se pune este simpla: “Preferati stagnarea sau chiar scaderea pensiilor viitoare sau o politica de imigratie masiva cu riscurile de integrare asociate?”
Dar va echilibra o astfel de politica de imigrare piramida varstelor, sau doar va amana deznodamantul? Si aici intram intr-o discutie si mai larga si intr- un alt subiect tabu.
In ultimii 200 de ani, civilizatia europeana a cunoscut o serie de schimbari profunde in ce priveste sistemul de valori si modul de viata, care, printre multe altele, a modificat fundamental modelul familial existent in trecut, adica pe cel traditional. Includ aici toate variabilele care ar putea descrie un model familial: varsta de casatorie, numarul partenerilor salarizati, prioritatile individuale ale partenerilor si altele. Oricum am lua-o, una dintre consecintele importante ale acestor evolutii este faptul ca in Europa sporul demografic a devenit negativ, cu toate ca oamenii au inceput sa traiasca din ce in ce mai mult.
