Editat de Asociația Română pentru Transparență Decizională - organizație nonprofit
Cronică de film

12 filme de văzut dacă ți-au plăcut titluri celebre

De la Carlito's Way la Battle Royale: 12 filme de văzut dacă ți-au plăcut Goodfellas, The Matrix, Joker sau The Hunger Games.

de Lucian Dinu · · Asistat de AI ·

Sală de cinema goală, cu scaune roșii și ecran alb, înainte de proiecție
Sală de cinema goală, cu scaune roșii și ecran alb, înainte de proiecție

Uneori, după ce termini un film care ți-a plăcut foarte mult, începe partea complicată: „Bun. Și acum ce mai văd?".

Platformele de streaming îți oferă zeci de recomandări, algoritmii insistă că au înțeles ce cauți, dar rezultatele sunt adesea previzibile. Dacă ai văzut un thriller, primești alte thrillere. Dacă ai urmărit un film cu Al Pacino, ți se recomandă întreaga filmografie a lui Al Pacino. Asemănarea adevărată dintre două filme este însă mai greu de identificat.

Uneori este vorba despre atmosferă. Alteori, despre temă, ritm, construcția personajelor sau felul în care două povești privesc aceeași problemă din unghiuri diferite.

Lista de mai jos pornește de la 12 producții foarte cunoscute și propune, pentru fiecare, câte un film de văzut în continuare - un titlu care a rămas, pe nedrept, ceva mai mult în umbră. Nu sunt copii și nici înlocuitori perfecți. Sunt filme care continuă conversația începută de cele pe care probabil le-ai văzut deja.

Dacă ți-a plăcut Goodfellas, vezi Carlito's Way

Goodfellas este despre seducția lumii interlope și despre degradarea inevitabilă a celor care trăiesc în interiorul ei. Carlito's Way, regizat de Brian De Palma, privește aceeași lume dintr-o direcție aproape opusă.

Carlito Brigante, interpretat de Al Pacino, nu mai vrea să urce în ierarhia crimei. Vrea să plece. După eliberarea din închisoare, încearcă să-și construiască o viață nouă, dar descoperă că trecutul nu renunță la oameni la fel de ușor cum renunță oamenii la trecut.

Al Pacino oferă una dintre interpretările sale cele mai reținute, iar Sean Penn este aproape de nerecunoscut în rolul avocatului David Kleinfeld. Dacă Goodfellas te-a atras prin lumea sa interlopă, Carlito's Way merită văzut pentru perspectiva tragică asupra unui om care încearcă să evadeze din ea.

Dacă ți-a plăcut Ex Machina, vezi Coherence

Ex Machina folosește tehnologia, inteligența artificială și izolarea pentru a pune sub semnul întrebării percepția personajelor. Coherence face ceva asemănător, dar cu mijloace incomparabil mai reduse.

Filmul regizat de James Ward Byrkit se desfășoară aproape integral într-o casă, în timpul unei cine între prieteni. Trecerea unei comete produce o serie de evenimente ciudate, iar ceea ce părea o întâlnire obișnuită se transformă într-un joc tulburător despre identitate, alegeri și realități alternative.

Coherence este inteligent, neliniștitor și suficient de ambiguu încât să te facă să reconstruiești în minte ceea ce tocmai ai văzut. Este genul de film despre care discuția abia atunci începe, odată cu genericul.

Dacă ți-a plăcut The Matrix, vezi Dark City

Lansat înainte de The Matrix, Dark City explorează o serie de idei devenite ulterior familiare publicului larg: o realitate artificială, amintiri nesigure, forțe nevăzute care controlează existența. Filmul are un protagonist care începe să înțeleagă că lumea sa nu este ceea ce pare.

Regizat de Alex Proyas, filmul urmărește un bărbat care se trezește fără amintiri și descoperă că este urmărit atât de poliție, cât și de niște ființe misterioase capabile să modifice orașul și viețile locuitorilor săi.

Nu are aceeași energie de film de acțiune, dar compensează prin mister și imaginație vizuală. Dacă întrebările despre realitate, identitate și libertate au fost partea preferată din The Matrix, Dark City este aproape obligatoriu.

Dacă ți-a plăcut The Thing, vezi In the Mouth of Madness

Dacă ai chef de o continuare a universului lui John Carpenter, In the Mouth of Madness este una dintre cele mai potrivite alegeri.

Filmul propune un orășel care pare să existe undeva între realitate, literatură și coșmar. Sam Neill interpretează un investigator trimis să găsească un scriitor de horror dispărut, ale cărui cărți par să producă efecte periculoase asupra cititorilor.

Filmul are efecte practice memorabile, umor negru și o atmosferă de groază cosmică inspirată de literatura lui H.P. Lovecraft. Este mai haotic decât The Thing, dar la fel de dispus să transforme povestea într-un joc macabru cu spectatorul.

Dacă ți-a plăcut Zodiac, vezi Blow Out

La prima vedere, Zodiac și Blow Out nu par cele mai evidente filme de pus împreună. Unul reconstruiește investigația unui criminal în serie, iar celălalt pornește de la înregistrarea accidentală a unui posibil asasinat politic. Ceea ce le apropie este obsesia pentru detaliu.

În Blow Out, John Travolta interpretează un tehnician de sunet care înregistrează din întâmplare un accident. Ascultând materialul, începe să creadă că sunetul ascunde dovada unei crime.

Brian De Palma transformă procesul tehnic de analizare a unei benzi audio într-o experiență cinematografică tensionată. La fel ca în Zodiac, investigația consumă treptat personajul principal, iar adevărul nu oferă neapărat eliberare.

Dacă ți-a plăcut All Quiet on the Western Front, vezi Land of Mine

Majoritatea filmelor despre cel de-Al Doilea Război Mondial se încheie odată cu victoria sau capitularea. Land of Mine începe după ce războiul s-a terminat, într-un moment în care pacea există oficial, dar violența continuă.

Filmul urmărește un grup de prizonieri germani foarte tineri obligați să dezamorseze minele îngropate pe plajele Danemarcei. Misiunea este extrem de periculoasă, iar resentimentele celor care îi supraveghează sunt ușor de înțeles.

Land of Mine nu transformă conflictul într-o aventură eroică și nu oferă răspunsuri confortabile. Este dur, tensionat și profund uman. Dacă All Quiet on the Western Front te-a impresionat prin felul în care distruge mitul gloriei militare, acesta este filmul pe care merită să-l vezi în continuare.

Dacă ți-a plăcut Joker, vezi The King of Comedy

Regizat de Martin Scorsese, The King of Comedy îl are în centru pe Rupert Pupkin, un bărbat convins că este destinat celebrității. Filmul vorbește despre izolare, obsesia pentru faimă și relația dintre public, divertisment și celebritate.

Robert De Niro se află în ambele producții, însă pozițiile sale sunt inversate. În The King of Comedy interpretează admiratorul instabil care vrea să ajungă cu orice preț la televizor. În Joker, este vedeta aflată de cealaltă parte a ecranului.

Dacă Joker a plăcut pentru comentariul său social, The King of Comedy ajută la înțelegerea rădăcinilor cinematografice ale filmului.

Dacă ți-a plăcut Bones and All, vezi Badlands

Bones and All și Badlands urmăresc tineri îndrăgostiți care pornesc la drum printr-o Americă vastă, frumoasă și indiferentă. În ambele filme, romantismul coexistă cu violența, iar promisiunea libertății ascunde ceva mult mai întunecat.

Debutul regizoral al lui Terrence Malick prezintă povestea lui Kit și Holly, doi tineri care fug împreună după ce relația lor declanșează o serie de crime. Malick filmează peisajele cu o frumusețe aproape poetică, în contrast puternic cu răceala faptelor petrecute în interiorul lor.

Dacă ți-au plăcut Reservoir Dogs sau Heat, vezi The Killing

Înainte ca filmele cu jafuri să devină exerciții spectaculoase de montaj și răsturnări de situație, Stanley Kubrick realiza The Killing.

Povestea urmărește pregătirea unui jaf la o pistă de curse, văzută din perspectivele mai multor participanți. La fel ca în Reservoir Dogs, pericolul nu vine doar din exterior - orgoliul, neîncrederea și greșelile aparent mărunte pot distruge o operațiune pregătită până în cele mai mici detalii.

Filmul este scurt, precis și surprinzător de modern. Multe dintre ideile sale au fost reluate și dezvoltate de cinematografia ulterioară.

Dacă ți-a plăcut The Hunger Games, vezi Battle Royale

Comparația apare aproape inevitabil: un grup de tineri este izolat și obligat de un regim autoritar să participe la o luptă din care poate rămâne un singur supraviețuitor.

Dincolo de premisa asemănătoare, Battle Royale este o experiență foarte diferită. Filmul japonez regizat de Kinji Fukasaku este mai violent, mai imprevizibil și mult mai puțin interesat să protejeze spectatorul de consecințele ideii sale centrale.

Battle Royale este și o satiră politică despre autoritate și folosirea spectacolului ca instrument de control. Dacă The Hunger Games a atras prin concept și prin critica puterii, Battle Royale merită văzut — cu avertismentul că este considerabil mai dur.

Dacă ți-a plăcut Pan's Labyrinth, vezi Tigers Are Not Afraid

Puține filme reușesc să combine inocența, violența și fantasticul fără ca una dintre componente să o anuleze pe cealaltă. Tigers Are Not Afraid reușește acest lucru.

Regizat de Issa López, filmul urmărește un grup de copii rămași singuri într-un oraș devastat de violența cartelurilor. Realitatea lor este brutală, iar elementele fantastice nu apar pentru a o face mai ușor de suportat - dimpotrivă, basmul și groaza ajung să se alimenteze reciproc.

La fel ca în Pan's Labyrinth, lumea imaginară poate fi interpretată atât ca refugiu, cât și ca o extensie a traumei. Nu încearcă să imite filmul lui Guillermo del Toro, însă îi continuă sensibilitatea.

Dacă ți-a plăcut A Clockwork Orange, vezi Scum

Pentru ultima recomandare, urmează un teritoriu mult mai greu de digerat. Scum, regizat de Alan Clarke, este un film britanic despre violență, instituționalizare și un sistem care pretinde că îi educă pe tineri, dar ajunge să-i distrugă.

Dacă A Clockwork Orange folosește stilizarea, muzica și satira pentru a discuta despre violență și control social, Scum elimină aproape complet distanța estetică. Totul este direct și lipsit de confortul unei interpretări abstracte. Filmul conține scene de violență fizică și sexuală care pot fi dificil de urmărit.

Ray Winstone oferă o interpretare explozivă, dar adevăratul personaj negativ rămâne instituția.

Filmele cunoscute pot fi doar începutul

Un film foarte bun nu trebuie să închidă o experiență, ci poate deschide drumul către altele. Uneori descoperi filmele care au influențat producția pe care tocmai ai văzut-o. Alteori găsești povești care folosesc aceeași premisă, dar ajung la concluzii complet diferite.

Așa că, data viitoare când termini un film și te întrebi „Acum ce mai văd?", nu căuta neapărat o continuare. Caută o conversație cinematografică începută în altă parte.

Articol scris de Alina PETREA - admin al celui mai mare grup de filme din România dar și al paginii, cu același nume, Zi-mi un film bun - și te invităm dacă esti cinefil să le dai un like

DistribuieFacebookXWhatsApp

Articole înrudite

Comentarii

Nu există comentarii la acest articol.