Am văzut „Constelația Câinelui”, noul film regizat de Ridley Scott, așteptându-ne la un spectacol postapocaliptic grandios. Am descoperit o producție mai reținută, preocupată în primul rând de pierdere, singurătate și nevoia oamenilor de a găsi un motiv pentru a continua.
Filmul are actori foarte buni, imagini spectaculoase și suficientă forță emoțională pentru a ajunge la public. În același timp, scenariul pare să sară peste câteva piese importante, unele efecte digitale sunt prea vizibile, iar finalul este liniștit, dar abrupt.
Nu am ieșit din sală cu impresia că am văzut un film slab, ci cu sentimentul că am văzut un film bun care ar fi putut deveni mult mai mult.
Sfârșitul lumii începe fără prea multe explicații
Bazat pe romanul lui Peter Heller, filmul îl urmărește pe Hig, un pilot* interpretat de Jacob Elordi, care a supraviețuit epidemiei ce a decimat omenirea. Acesta trăiește într-un aeroport abandonat alături de câinele său și de Bangley, un fost militar interpretat de Josh Brolin.
Aceasta este premisa și cam tot ceea ce trebuie știut înaintea vizionării.
Ridley Scott ne introduce direct într-o lume deja distrusă. Nu există un preambul consistent și nu aflăm prea multe despre virus, despre prăbușirea societății sau despre ceea ce a mai rămas din civilizație.
Înțelegem intenția de a evita explicațiile lungi și de a păstra misterul. În cazul nostru însă, lipsa contextului a creat impresia că din poveste lipsește un capitol. Câteva repere suplimentare ar fi oferit lumii mai multă consistență și ar fi făcut pericolele mai ușor de înțeles.
Scenariul semnat de Mark L. Smith pornește de la o idee puternică, dar nu dezvoltă toate elementele introduse. Apar personaje, conflicte și posibilități care sugerează existența unui univers mult mai amplu, însă filmul explorează numai o mică parte din el.
Pe alocuri, am avut senzația că au fost eliminate scene importante de legătură. Povestea ajunge acolo unde trebuie, dar traseul nu este întotdeauna complet. Unele momente sunt grăbite, iar câteva personaje rămân mai degrabă schițate.
Actorii oferă greutate poveștii
Jacob Elordi construiește convingător un personaj care poartă permanent urmele lucrurilor pierdute. Hig nu este un erou clasic de acțiune, ci un om vulnerabil care încearcă să-și păstreze umanitatea într-o lume dominată de neîncredere și violență.
Actorul nu forțează emoția. O transmite prin priviri, tăceri și prin relația personajului său cu acel câine care reprezintă ultima legătură cu ideea de familie și de viață normală. Această legătură produce unele dintre cele mai puternice momente ale filmului, fără să pară folosită artificial pentru a smulge lacrimi.
Josh Brolin aduce forță și autoritate în rolul lui Bangley. Personajul său privește lumea prin logica dură a supraviețuirii, în contrast cu Hig, care încă mai caută speranță și apropiere. Relația dintre cei doi este nucleul filmului și una dintre cele mai reușite componente ale scenariului.