Nema putirința (sau potirința). În comisia de buget a Senatului, ieri, nu s-a discutat doar despre cifre. S-a jucat, din nou, piesa clasică. Un senator de la PACE, pe nume Paul Gheorghe, a confundat argumentul logic și civilizat cu urletele.
A crezut că ăla va fi momentul lui de glorie. A crezut că dacă ridică vocea și încearcă să facă praf un ministru, o femeie, va deveni un erou.
Țeapă! 🙂
Pentru unii, „argument” înseamnă un microfon dat la maximum, ton agresiv și atitudine de stăpân. Nimic nou, de altfel. Standardul fusese deja setat în aceleași zile de dezbateri: nervi, masă bătută, zero dialog real.
Diferența a fost reacția. Diana Buzoianu nu a intrat în joc. L-a lăsat să-și termine circul și a zâmbit. Apoi a spus simplu:
„Aroganțele și lătrătura nu iau locul argumentelor. Dacă mă așteptați din decembrie… să știți că dacă țipați mai tare la microfon nu vă crește bărbăția.”
Atât.
Fără scandal. Fără isterie. Fără „show”. O replică scurtă care a închis complet momentul.
Și cam aici s-a terminat și „marea demonstrație” a senatorului. Pentru că e greu să pari convingător când tot ce livrezi e zgomot, iar cel din fața ta răspunde calm și la obiect.
