„Povestirile lui Hoffmann” – o seară de vis la Opera Națională București
Povestirile lui Hoffmann- Jacques Offenbach. Nu știu când a trecut timpul. Și asta e bine! Aproape patru ore, am trăit o experiență absolut unică: am pășit în universul „Povestirilor lui Hoffmann” de Jacques Offenbach la Opera Națională București și am uitat complet de toate grijile lumii – de impoz
Nu știu când a trecut timpul. Și asta e bine! Aproape patru ore, am trăit o experiență absolut unică: am pășit în universul „Povestirilor lui Hoffmann” de Jacques Offenbach la Opera Națională București și am uitat complet de toate grijile lumii – de impozite, de urâțenie, de răutate și prostie, de minciuni, de mașina de spălat stricată, de telefoane, de gândurile care mă urmăresc mereu…
O feerie care te prinde cu totul
Să vă povestesc? Nu mă pot abține! Pe scurt:
Spectacolul a început cu Hoffmann în taverna lui Luther, împreună cu prietenul său Nicklausse, care, de fapt, este Muza sub chip omenesc. Încă din primele note ale orchestrei, am simțit cum sunetul mă cuprinde, cum lumina și decorul mă fac să pătrund în alte lumi.
Muza își mărturisește intenția: să-l facă pe Hoffmann să-și uite toate iubirile și să se dedice doar artei.
Actul I – Olympia: Iubirea iluzorie
În Paris, în salonul fizicianului Spalanzani, Hoffmann se îndrăgostește de păpușa mecanică Olympia. Cu ochelarii fermecați de Coppélius, o vede vie și crede în iubirea lor.
Sosirea invitaților, cântecul minunat al Olympiei, dansul ei amețitor și ochelarii care s-au spart l-au făcut pe Hoffmann să înțeleagă dureros că se îndrăgostise de o păpușă… Adevărul!
Actul II – Antonia: Dragostea și sacrificiul
În casa lui Crespel, Hoffmann își urmează iubirea pentru Antonia, cântăreața bolnavă de plămâni, iar emoțiile devin tulburătoare. Doctorul Miracle, o altă fațetă a demonului, o împinge să cânte până ce se prăbușește, iar Hoffmann nu poate decât să privească neputincios.
Romanța lor (duetul „C’est une chanson d’amour”) m-a făcut să simt toată fragilitatea umană în fața pasiunii și suferinței.
Actul III – Giulietta: Ispita și pericolul
La Veneția, Giulietta, seducătoarea curtezană, îl cucerește pe Hoffmann cu farmecul ei și cu ajutorul demonului Dapertutto. Aici, tensiunea, pasiunea și magia se combină perfect. Hoffmann luptă pentru iubirea lui, dar pierderile și pericolele îl urmăresc în continuare.
Epilog – Muza și consolare
În taverna lui Luther, după ce își povestește eșecurile amoroase, Hoffmann rămâne cu muza lui (Nicklausse) care-i aduce alinare.
Muzică, culori și magie
Fiecare act a fost o revelație: în Parisul cu păpușa Olympia, am simțit bucuria și naivitatea iubirii iluzorii; la München, drama Antoniei m-a sfâșiat de emoție; iar în Veneția, seducția Giuliettei și misterul Dapertutto m-au ținut cu sufletul la gură. Sunetul orchestrei, vocile absolut perfecte ale artiștilor, lumina, culorile și dansul baletului m-au făcut să cred că plutim undeva între vis și realitate.
„Povestirile lui Hoffmann” nu sunt doar o operă; sunt o experiență totală, o călătorie în inimile personajelor și, mai ales, în propria noastră sensibilitate. (Dacă avem! Dacă nu, asta e…). 🙂
Fiecare arie, fiecare duet, fiecare pas de balet m-au făcut să uit complet de prezent. Iar „Barcarolle”, pe care o puteți auzi și-n filmul „La vita è bella” (regia Roberto Benigni), mi-a rămas în suflet, ca o șoaptă de vis, ca o adiere care nu mai pleacă niciodată.
Epilogul unei seri de neuitat
M-am bucurat de o emoție pură, cu senzația că am trăit o călătorie minunată și că m-am pierdut și regăsit într-un univers de frumusețe și artă.
Dacă aveți ocazia să vedeți această producție la Opera Națională București, pregătiți-vă să fiți purtați în lumi fantastice, să simțiți iubirea și pierderea, să râdeți, să plângeți și să vă regășiți în fiecare notă muzicală. Este un spectacol care nu doar că se vede și se ascultă, ci se trăiește – cu sufletul deschis și cu inima tremurând.
Distribuția spectacolului
Lindorf/Coppélius/Miracle – Iustinian Zetea
Dapertutto – Vicențiu Țăranu
Hoffmann – Lucian Corchiș
Olympia/Stella – Monica Luca
Giulietta – Andreea Bucur
Antonia – Andreea Guriță Novac (debut)
Nicklausse – Mihaela Ispan
Spalanzani – Dumitru Filip (invitat)
Nathanael – Ciprian Pahonea
Crespel – Filip Panait
O voce – Adina Secobeanu
Luther – Florin Simionca
Andrés, Cochenille, Franz, Pitichinaccio – Ioan Coca
Hermann – David Miron
Schlémil – Daniel Filipescu
Cu participarea Orchestrei, Corului și Baletului Operei Naționale București, alături de elevii Liceului de Coregrafie „Floria Capsali” (Minunați copii, bravo!).
Dirijor: Ciprian Teodorașcu Regie, mișcare scenică și lighting design: Matteo Mazzoni Scenograf decor: Elisabetta Salvatori Scenograf costume: Roberta Fratini Coregrafie: Beatrice Șerbănescu Video design: Luca Attilii Asistenți regie și scenografie: Claudia Machedon, Giacomo Callari
