În Parcul Carol, acolo unde solemnitatea ar trebui să fie la ea acasă, ceremonia de depunere a jurământului militar de către cei peste 600 de soldați și gradați profesioniști s-a transformat într-un spectacol greu de descris.
Totul era pregătit pentru emoție autentică: drapel, uniformele perfect călcate, Mormântul Ostașului Necunoscut și familiile adunate pentru a-i vedea pe tineri în primul lor mare moment militar. Numai că, exact când trebuia să înceapă partea cea mai solemnă — intonarea imnului — lucrurile au degenerat într-o scenă demnă de o comedie muzicală jucată de oameni care n-au avut timp nici măcar de o repetiție la duș. 🙁
Jurnalistul Cristi Popovici, de la Observator Antena 1, a descris situația direct și fără menajamente: „Bătaie de joc la intonarea imnului național! (…) Nu mă așteptam la corul Madrigal, dar nici să ne facem de râs în așa hal! Nu dau vina pe soldații din plutoane. Ci pe cei care au organizat momentul și au decis că 600 de oameni, care se cunosc de două luni, pot cânta împreună fără un solist care să-i ghideze.”
Iar înregistrările care circulă printre cei prezenți îi dau dreptate: unii soldați intră prea repede, alții prea lent, unii nu cântă deloc, pe alții îi bufnește râsul, iar câțiva, poate prea entuziasmați, cântă cu un volum ce pare menit să acopere haosul din jur. Toată armonia dorită s-a transformat într-un amestec sonor imposibil de sincronizat, o cacofonie națională în patru timpi și trei tonalități.
Spectatorii, care veniseră cu emoție să-și vadă rudele jurând credință țării, au ajuns să se abțină cu greu să nu izbucnească în râs. Iar soldații, în poziție de drepți, se luptau vizibil să rămână serioși în fața unei situații care semăna din ce în ce mai mult cu o probă de improvizație muzicală.
Popovici a ținut totuși să precizeze că armata are numeroși profesioniști de valoare: ofițeri instruiți în străinătate, subofițeri dedicați, oameni pregătiți pentru misiuni reale, nu doar ceremonii. Problema, spune el, este că există și persoane care reușesc să strice imaginea instituției și care „trebuie instruite mai bine sau înlăturate”.
Ca să fie tacâmul complet, Ministerul Apărării a publicat pe rețelele sociale imagini superbe de la ceremonie, plus o înregistrare oficială — numai că momentul imnului a dispărut ca prin minune. Se pare că a fost considerat… nepotrivit pentru Facebook.
În schimb, textul postat de MApN a fost impecabil, solemn și fără nicio notă falsă: „Cu emoție și mândrie, peste 600 de soldați gradați profesioniști din București au rostit astăzi Jurământul Militar, în fața Mormântului Ostașului Necunoscut. Un moment de început, marcat de responsabilitate și devotament față de România.”
Solemnitatea s-a făcut, în cele din urmă, simțită — dar doar în postare. La fața locului, imnul României a devenit, fără voie, momentul cel mai memorabil al ceremoniei. Și nu în sensul dorit.
Imnul unei țări e sfânt! Nu o bătaie de joc. Păcat!
DFM 29 noiembrie 2025
