Cazul de la Galați, în care un preot este acuzat că ar fi întreținut relații sexuale cu o elevă minoră, dezvăluie nu doar un posibil abuz revoltător, ci și complicitatea revoltătoare a unui procuror care a ales să-l protejeze pe agresor, ignorând complet interesele și suferința victimei.
În loc să trateze cazul cu responsabilitatea impusă de gravitatea acuzațiilor, procurorul Nicolae Valerian Cuzi a acționat cu o neglijență suspectă și o empatie inexplicabilă față de presupusul abuzator, un preot care se ascundea în spatele unei false autorități morale. Instanța a constatat că ancheta a fost superficială, iar faptele esențiale – ocolite sau chiar distorsionate.
Procurorul, avocatul de facto al preotului
În loc să protejeze o adolescentă de 14 ani care avea curajul să vorbească despre un posibil abuz sexual, procurorul Cuzi a transformat ancheta într-un exercițiu de discreditare a victimei. A respins sistematic toate solicitările avocatului fetei – confruntări, testări poligraf, expertize psihologice – și a valorizat exclusiv declarațiile preotului, care a refuzat orice verificare, invocând „greutatea propriului adevăr”.
Mai mult, acest preot nu doar că a refuzat confruntarea cu victima și testul poligraf, dar a și amenințat familia copilei cu acțiuni în justiție, motivând că acuzațiile i-au „tulburat sufletul”. O insultă adusă ideii de responsabilitate pastorală. Iar în loc să ia atitudine, procurorul l-a tratat pe preot cu o reverență demnă de o predică, nu de o anchetă penală.
Distorsionarea probelor și favorizarea agresorului
Cuzi nu s-a limitat la pasivitate. Parchetul General îl acuză acum că a distrus probe, le-a înlocuit cu documente fabricate și a modificat declarațiile pentru a favoriza în mod direct preotul. Dacă aceste acuzații se confirmă, nu suntem doar în fața unei erori judiciare, ci a unei forme de trădare profesională deliberată. Procurorul a făcut scut în jurul unui presupus agresor sexual, acoperindu-i urmele și subminând în mod activ dreptul unei minore la justiție.
