Două săptămâni. Atât a rezistat Cazinoul din Constanța — emblemă a orașului, monument istoric, recent restaurat cu migală și cu bani publici — până să fie vandalizat. O palmă peste față, nu doar celor care l-au restaurat, ci nouă tuturor.
După patru zile de acces gratuit și alte câteva cu intrare plătită, Cazinoul a fost călcat de peste 17.000 de vizitatori. Iar unii dintre ei nu au venit să admire arhitectura, să respecte istoria sau să se bucure de un spațiu cu adevărat unic în România. Nu. Au venit să scuipe, la propriu și la figurat, peste orice urmă de civilizație. Au smuls foița de aur de pe pereți. Au lovit cu picioarele zidurile proaspăt refăcute. Și-au lăsat amprenta, în cel mai trist și grotesc mod posibil.
Nu putem da vina pe sărăcie, pe lipsa de educație formală sau pe “n-avem cultură”. Asta e mitocănie. Scurt. E lipsă de respect față de spațiul public, față de artă, față de efortul altora, față de orice formă de bun simț.
Românul are, din păcate, un talent nefast de a confunda libertatea cu lipsa de limite. Nu e de ajuns să urli în gura mare: „avem nevoie de cultură, de muzee, de spații frumoase” „ne vrem țara înapoi” — dacă te porți ca un animal scăpat în salon.
