Decizia recentă a Curții Constituționale a României (CCR), care secretizează declarațiile de avere ale funcționarilor publici și demnitarilor, marchează un recul grav în lupta pentru transparență și integritate în spațiul public.
Președintele Nicușor Dan a reacționat ferm, calificând această hotărâre drept „surprinzătoare” și contrară unuia dintre fundamentele democrației – accesul liber al cetățenilor la informațiile care privesc exercitarea funcțiilor publice.
Într-un moment în care încrederea publică în instituții este oricum fragilă, o astfel de decizie nu face decât să alimenteze suspiciunile, să întărească percepția că cei aflați la putere își doresc opacitate, nu control, și că responsabilitatea în fața alegătorilor devine facultativă. Transparența nu este un moft, ci o condiție de bază pentru ca democrația să funcționeze. Iar declarațiile de avere – de multe ori un prim pas în investigații jurnalistice, civice sau chiar penale – au fost și rămân un instrument esențial pentru prevenirea corupției.
CCR justifică decizia invocând dreptul la viață privată și o „concepție europeană” care ar pune mai presus protejarea datelor personale decât controlul public asupra averilor dobândite în timpul mandatului. Este un argument periculos și relativ.
În realitate, jurisprudența europeană nu interzice publicarea declarațiilor de avere ale demnitarilor – dimpotrivă, o încurajează, cu condiția unui echilibru rezonabil între transparență și protecția datelor. Funcțiile publice vin cu obligații suplimentare, iar una dintre ele este aceea de a demonstra că averea dobândită este justificabilă. Dacă nu putem verifica, nu mai putem avea încredere.
