Ca să-ți iasă cireșii parfumați..
Îmi place să mă încalț cu bocancii tăi de lucru uzi și probabil triști
să simt pământul pe care ai călcat când erai înalt și tânăr
Să văd lumina pe care n-am atins-o niciodată, dar am visat-o
Brațul meu stâng e o durere care te sugrumă și-ți cere socoteala:
de ce pleci mereu?
Știi că o femeie cu picioare de paing ne urmărește de mult timp?
Azi îmi rupe și ultima poezie scrisă pentru tine
The end. Der suf. Ende. Krai. Sfârșit.
Tricoul tău galben mi s-a lipit de oase
Dar nu te opri pentru atâta lucru
Odihnește-ți gura pe o cană plină cu albine
Eu te aștept în mijlocul câmpului
