23 iunie 2015. Călătoresc prima dată la Paris, yay, quel bonheur!
Zborul, evident, cu niscaiva probleme, întârzieri… așa se întâmplă când ești sărăkie și pleci cu low cost-ul. Blue Air, adicătelea.
De la Dana
Îți plac textele mele? Adaugă Semnal ca sursă preferată de știri.
Mă ajuți și pe mine și pe Semnal. Mulțumesc! →
Un nene la vreo 55 – 60 de ani, roșu, gras ca un ardei și vag iritat, se opintește fără prea mare succes să-și pună centura de siguranță. Eu mă chicotesc în sinea mea ca țâncul ăla prost cu bale la gură și muci la nas. Iete-l și pe tataie ăsta, nu-l mai încape centura. Oare o fi plătit 2 bilete să se lăfăie pe ambele scaune, că doar pe al lui sigur nu are loc. Hă hă.
Apare un tip, steward (stewardes? există așa ceva? mă rog, peu importe), iar rotofeiul îi explică bilingv, calm și politicos ce problemă întâmpină. Stewardesul se consultă cu o fată, apoi revine și-i spune că s-a rezolvat, nu se poate. Așa-s din fabricație scaunele și centurile. Ghinion. Eu încă mă hlizesc ca tuta, évidemment.
Am o carte la mine, „Portretul lui Dorian Gray” în franceză. Citesc o pagină de câte 5 x degeaba. Nu că nu știu limba sau nu pricep cuvintele, dar nu mă pot concentra de groază că se va prăbuși avionul, quelle horreur! Alarmă falsă, nu s-a prăbușit, în ciuda unor mici turbulențe. Evident, la aterizare, toți dacii verzi încep să aplaude frenetic, de parcă eram pe stadion, nu la bordul unui avion. Mno. Câte bordee, atâtea obicee. Ia să mă dau eu franțuzoaică, să nu mă fuck de râs cu tăntălăii ăștia. Bonjour! Excusez-moi! Merci, monsieur, zic, țuguindu-mi anormal buzele.
Cobor, iau autobuzul din Beauvais care ajunge la Paris, dezactivez modul avion de pe telefon și dă-i și butonează. Trebuie s-o anunț pe doamna Elena Dimcea* că m-am urcat și ajung într-o oră la Porte Maillot, unde vine ea să mă aștepte. Șoc și groază, nu pot efectua niciun apel. În marea mea grabă, am plecat din .ro fără să-mi activez roamingul în prealabil. Bravos, fată, dăjteaptă ești. Acu’ n-ai decât să stai pe un carton la metrou, donnez-moi, svp, până când te-o suna ea. O fi salvat numărul?
În imediata mea vecinătate stă tocmai nenea rotofei cu centura buclucașă, pe seama căruia mă amuzasem copios o bună parte din călătoria cu avionul.
