Când m-am programat la Centrul de Transfuzii din București, m-am uitat, din curiozitate, la comentariile unor persoane, pe pagina de Facebook a centrului.
Era acolo un mesaj al unei tinere născute-n 82 (zice că a terminat Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, ceea ce mi se pare și mai trist!) care m-a făcut să clipesc încontinuu, ca atunci când vezi în ceață, pentru că ți-a intrat o proastă de muscă fix în pupilă.
Recunosc că, la ce zice ea acolo, nu m-am gândit, adică, nici nu mi-a trecut prin cap. La centrul de transfuzii, dai sânge ca să ajuți un copil, un om aflat în pericol de moarte, nu? Ei au nevoie urgentă!
În primul rând, contează să-i oferi un sânge sănătos (este controlat înainte!), nu?
Ei, persoana de care vă povestesc, întreabă dacă cel aflat pe patul de suferință (cazuri grave, nu cu acnee vulgară!) are posibilitatea de a alege sângele unui om nevaccinat. Asta pentru că, știm deja, vaccinurile „ne ucid, din cauza lor ne cresc trei țâțe-n ceafă, orbim, paralizăm, facem AVC-uri când suntem la budă (deh, efortul!), ne îmbătrânesc subit” (am citit și prostia asta undeva, iar unii aplaudă ideea!), și, în genere, ne distrug total.
Ce să zic? Nu pot să spun că m-am vaccinat cu entuziasm sau cu o deosebită plăcere, mi-a fost și mie teamă, e firesc, dar așa am hotârât eu în acele condiții, care știți și voi că nu erau chiar rozalii. A fost voința mea! Nu m-a forțat nimeni. Dar nu i-am jignit pe „antivaxeri”, (așa cum fac ei cu vaccinații!) nu m-a bucurat când au murit pe capete, și mi-am văzut de viață.
E posibil ca vaccinații să aibă probleme, nu spun că nu, dar trebuie dovezi. Medicale, științifice, nu prostii gâfâite de conspiraționiști aflați în delir farmacologic și preluate de indivizi care abia silabisesc un text.
De la Dana
Îți plac textele mele? Adaugă Semnal ca sursă preferată de știri.
Mă ajuți și pe mine și pe Semnal. Mulțumesc! →
Toate vaccinurile lumii au avut și părți proaste, eșecuri, dar, în cele mai multe cazuri au ajutat omenirea.
Iaca sunt patru ani de când am „otrava” în mine și până la ora asta sunt aceeași, nu m-a durut nimic, nu am vomat cărăbuși, nu am deliruri mistice, nu am făcut febră și nu m-am schimbat la mutră. Alerg, înot, mă dau cu bicla, spăl rupe, fac mâncare, zugrăvesc, scriu și trăiesc.
