Cu toate că salvamarii le atrag atenția turiștilor să nu se avânte în largul mării când sunt valuri mari, aceștia continuă să ignore avertismentele. Și iată că iar s-au înecat niște tineri, și, probabil, că până la încheierea sezonului estival, lista neagră a celor care nu se vor mai întoarce acasă decât în sicriu, va fi mai lungă… Din păcate!
Îmi amintesc că, în urmă cu mai mulți ani, am realizat un reportaj cu salvamarii de pe litoaral, pentru ziarul Adevărul. De atunci și până acum, nu s-a schimbat absolut nimic din atitudinea turistului prost educat, care își bate joc de observațiile salvamarilor. El știe tot, e cel mai bun, înoată ca un pește și, în genere, nu suportă să i se dea sfaturi. Că se supără, și i se umflă tărâța-n organism.
De la Dana
Îți plac textele mele? Adaugă Semnal ca sursă preferată de știri.
Mă ajuți și pe mine și pe Semnal. Mulțumesc! →
Sunt puțin cei care ascultă când salvamarii le spun să nu treacă de geamandură sau să nu intre în apă când sunt valuri mari. „Unii chiar au vrut să ne lovească. Sunt violenți!”, mi-a mărturisit salvamarul cu care am vorbit atunci. „Le-am spus să-și țină copiii pe pătură sau măcar să fie atenți la ei. Nu se știe când ți-i ia valul și ți-i duce. Am salvat de la înec o fetiță de opt ani. Erau valuri mari, steagul roșu ridicat. Maică-sa era pe pătură, se bronza fără grijă. Am fluierat după fată. Am avertizat-o de nu știu câte ori să iasă din apă. Nu m-a ascultat și dusă a fost. Norocul ei am fost eu. I-am spus, când am scos-o mai mult moartă decât vie: asculți de salvamar sau te îneci?! Alege! Maică-sa m-a înjurat. Cică i-am speriat copilul.”
Săptămâna trecut am fost și eu la mare. Era valuri destul de mari, dar dacă înotai lângă mal, cred că nu se putea întâmpla nimic rău. Salvamarii patrulau și fluierau înontinuu. Turiștii, n-aveau treabă, se avântau dincolo de geamandură, făcând parcă bășcălie de avertismente.
