Alina îl privea înmărmurită pe bărbatul care stătea la masă. Îl vedea agitat, privind întristat în toate părțile. Părea că așteaptă cu nerăbdare pe cineva și că acesta întârzie.
Chipul bărbatului îi amintea Alinei de cineva. Da! Avea ochii lui și felul lui de a-și învârti o șuviță.
De la Dana
Îți plac textele mele? Adaugă Semnal ca sursă preferată de știri.
Mă ajuți și pe mine și pe Semnal. Mulțumesc! →
Se aprope de el, trebuia să-i audă glasul!
-Bună ziua, sunt patroana pensiunii, vă pot ajuta cu ceva?
-Parcă nu mi-ar strica o cafea caldă cu lapte și un corn sau…
Bărbatul ridică din umeri nehotărât.
Alina tresări… mâinile îi tremurau ușor. Învingându-și emoția, îi puse în față un meniu.
Chemă o chelneriță tânără și, numai zâmbet, o rugă să se ocupe de el.
Intră în sala restaurantului și îl privi prin ferestre… Da, era el! El, cu părul grizonat, cu câteva kilograme în plus, cu ochii miopi și început de chelie.
În fiecare an îi recitea scrisorile și urca sus, pe creste, să-i aprindă o lumânare… O cruce din fier forjat, împodobită cu frunze de viță îi purta numele. Trecuseră douăzeci și cinci de ani!
Îl mai privi o dată și… încă o dată. Închise ochii șu revăzu doi copilași cu ghiozdanele în spate, mergând la școală, doi adolescenți mână în mână, mergând spre liceu, doi îndrăgostiți îmbrățișați pe băncuța din spatele tufei de liliac, doi tineri beți de fericire în grădina studenției, noapte de dragoste când două trupuri curate s-au întâlnit prima oară. Vise de viitor.
