De la Dana
Îți plac textele mele? Adaugă Semnal ca sursă preferată de știri.
Mă ajuți și pe mine și pe Semnal. Mulțumesc! →
Acea zi frumoasă, de început de toamnă, îmi făcuse cu ochiul… O zi caldă și nu prea, cu adieri de vânt și frunze ce dădeau in pârguială, zburând agale peste tot.
Și, ce era mai potrivit decât o întâlnire cu iubita visurilor mele? N-aveam nicio idee de coclăureală, totul petrecându-se sub semnul hazardului, când ne vedeam.
Mi-am îmbărbătat timiditatea, m-am ferchezuit și-am dat cu pasul spre metrou. Vagonul, liber, m-a îmbiat să stau pe scaun, în ciuda fluturașilor de la stomăcel…
Între timp, până s’ajung, (Eroilor) s-a mai umplut vagonul. Aveam (sau nu) senzația că toate femeile se uitau la mine (știti cum e cu aura aia, când iubești! (Dacă nu, o să va spun altădată, că-i valabilă și la bărbați). Mă simțeam țintuit de priviri căprui, albastre, verzi și negre si mă’ntrebam, ce mama dracu’ or fi văzut la mine? Nu călcasem în niciun răhațel, n-aveam ruj pe gât, nu-mi atârnau mucii, toți nasturii și fermoarul, închise… și nici nu cred că aveam vreo intenție vădită cu vreuna dintre ele!
Mi-am lăsat privirea în podea, gândindu-mă dacă și iubita visurilor mele, avea să-mi faca la fel.
Între rușine si mândrie, am ajuns la destinație.
Am ieșit la lumină, cerul albastru, pe care alergau niște nori bucălați, era atât de fascinant! Ajunsesem cu vreun sfert de oră înainte și m-am așezat pe-o bancă (la stradă, undeva pe lângă statuia de la Facultatea de Medicină), admirând trandafirul ce urma să-l daruiesc iubitei, peste câteva minute.
Dar, ce să vezi? La un moment dat, văd două pirande cu fuste multiple, fâlfâindu-se pe langă bancă. Nu erau chiar atât de tuciurii, aveau niște ochi de paralizai, una cu părul lins si cealaltă creață, amândouă cu părul lung, slinos (parcă avuseseră ceva lupte cu ciulinii Bărăganului). Să vă spun că aveau și niște nasuri ca’n poveștile cu baba Cloanța?… (n-a fost cazu’ să le mai caut și la dinți, că-i expuneau, cu mândrie, pe cei lipsă.)
Nici una, nici două, una dintre ele se aciuase în dreapta mea, iar cealaltă, în poziția „ciuci”, drept între picioarele mele. M-am simțit, deja, încolțit. Știam că urmează una dintre pledoariile lor, bine cunoscute… Nu mă înșelasem. „Să trăești, fromosule, chiparosule, bengosule, norocosule, hai să-ț gâcesc dă vitor!”
M-am uitat chiorâș la ele, da’ nu s-au sinchisit. „Hai să-ț zâc dă dragoste, dă noroc și dă femeie!“””
„Băi, mă lași!? – am zis eu, cu năduf.
Ți-ai găsit să mă lase! „Hai, scoate o monedă d’un leu șî pune-o’n palmă, icișa!”
