Puțini oameni au noroc de parteneri potriviți, de jumătatea de care au nevoie pentru a evolua în viață emoțional, spiritual, profesional.
Puțini oameni sunt liberi. Da, libertatea de a fi tu însuți/însăți, libertatea de a decide ce să faci, cum să facă și dacă să faci, fără teamă de reproșuri, scandaluri, violențe.
Libertatea de a pleca și de a te întoarce. Libertatea de a face exact ce îți dorește trupul, stomacul, gândul, sufletul, inima. Dacă ai lângă tine o asemenea femeie sau un asemenea bărbat ești în categoria fericiților. Ești lângă sufletul tău pereche. Și ești bine. Sufletele pereche sunt rare. Extrem de rare. Uneori nu se întâlnesc niciodată. Așa e karma. Trecem pe lângă sufletul pereche și nu știm că TREBUIE să fim cu el. Simțim ceva, dar suntem pe trasee diferite. Alteori, ne lipim de un om care ar trebui să fie al altcuiva, e perechea altcuiva, pe care încă nu l-a întâlnit, dar în clipa asta e cu noi!
De la Dana
Îți plac textele mele? Adaugă Semnal ca sursă preferată de știri.
Mă ajuți și pe mine și pe Semnal. Mulțumesc! →
Nu ne potrivim deloc cu el, e ca și cum am fi o bicicletă cu o roată de ceas și alta de tractor. Nu funcționăm împreună.
Cineva, nu spui cine, mi-a zis că nu există suflete pereche, că asta e un „bulșit”, prosteală pentru gospodinele care suspină la telenovele. M-a enervat pe moment, însă l-am lăsat în plata Domnului.
Hm! Dar dacă are dreptate?
În fine, cei care sunt împreună doar pentru casă, firmă, copii și avere își macină sănătatea, își pierd puterea, sunt frunze-n vânt, străini de ei, străini de toate.
Nu se (mai) iubesc, clocotește ura, fierbe gelozia. Dorm împreună, poate se și ating, rece, ca niște călători în autobuz sau în tramvai, în aglomerație, dar sufletele lor sunt departe de ei ca România de Japonia.
Există familii în care ea îl pândește pe soț, ca șarpele puiul de maimuță. (Ce faci? Cu cine vorbești pe mess? Dar pe whatsapp? Dă-mi locația! De ce nu răspunzi când te sun? Cu cine ești? Vreau cu video-call!). E posibil ca el să-i fi dat suficiente motive de neîncredere, poate a înșelat-o, a mințit-o, și, de aceea, îl controlează ca pe-un bolnav care trebuie să-și ia medicamentele.
Mimi e căsătorită cu Corneliu de peste 30 de ani. Au o vârstă, copiii mari, la casele lor. Dar ea își verifică soțul non-stop, ca o obsedată. Cunoașteți genul, presupun. Cu ochii bulbucați de indignare, îl caută prin buzunare, în chiloți, (Ce ie pata asta, Corniiile?) în telefon (Dă ce ți-ai pus, mă, parolă? Să nu văd eu cu cine vorbești?), în geantă, scotocește prin habitaclul mașinii de serviciu, să nu care cumva să găsească vreun fir de păr necunoscut (Al cui e, mă, părul ăsta cârlionțat? Că io-s roșcată, nu șatenă!), vreun bon ciudat (Ce-ai căutat în zona aia?), vreo aripă de albină, un muc uscat sau o molie decedată în condiții suspecte.
Într-o zi, Mimișor, isteață ca vulpea când se mușcă singură de curișor, i-a spart parola de la contul de facebook și i-a citit toate mesajele. În special cele către o anumită dameză (la rândul ei căsătorită) cu care el „vorbea” în secret. Văleu, ce tămbălău i-a făcut, atât lui, cât și femeii respective, căreia i-a trimis mesaje de amenințare cu moartea, insulte și măscări, ca la ea în comună natală. Ba a făcut circ și pe facebook, făcând publice conversațiile celor doi „amorezi”.
Dracu l-a luat pe bietul Cornil! O lună a dormit pe jos, în bucătărie, și a mâncat pâine goală. Să se învețe minte să o înșele pe EA!
Omul e terorizat de gheonoaie, dar o suportă pentru că, una la mână, s-a obișnuit cu ea și inepțiile ei, și, doi: ce naiba să facă? Să bage divorț? Acum, la bătrânețe? Mai mare rușinea și sila! Așa că, o înșală cu poftă și reală plăcere, de fiecare dată când are ocazia. Un cuplu chinuit și fals. Un cuplu „de ochii lumii”. Ca multe altele, dealtfel.
