Inimă frântă… „Femeia care urlă azi e ca o lupoaică hăituită de o lume oarbă,
Care o încolțește cu furci doar pentru că poate.
Femeia care urlă azi are nevoie să o lași să-și vomite nedreptatea,
Și apoi să o ții în brațe până își plânge durerea,
Și apoi să vă luați de mână
și împreună să creați o lume mai bună.” –Iunia Pașca
Domnica și-a dorit enorm un copil. Să fie al ei, să-l poarte în suflet, apoi în pântec. Să-l nască-n dureri și să-l țină apoi la piept mereu, mereu.
S-a căsătorit cu un om pe care-l admira mult, aproape că-l diviniza la un moment dat. Însă, femeia s-a trezit rapid din „iubire”, în clipa în care el a început s-o înjure, s-o insulte înfiorător și s-o amenințe cu moartea din motive imbecile gen: „Ai trântit ușa, nenorocita dracului!, Nu ești în stare de nimic!, Ești o nulitate, un zero tăiat în patru! Dacă mai scoți un sunet, te ucid! etc.”
De la Dana
Îți plac textele mele? Adaugă Semnal ca sursă preferată de știri.
Mă ajuți și pe mine și pe Semnal. Mulțumesc! →
Umilită și cu lacrimile pe piept, proasta de ea a trecut de fiecare dată peste „amănuntele” astea (A avut viață grea, sărmanul! Poate totuși, se va schimba…).
Și chiar o făcea. Se înțelegeau bine din nou câtva timp. Păreau fericiți. Dar cum Domnica avea altă idee (să punem perdele roz? Sau portocalii? Vezi că sâmbătă mă duc să mă întâlnesc cu fostele colege de facultate) sau dacă nu-i ieșea un fel de mâncare cum dorea el, se pornea jihadul în familia lor.
Nu mai suporta! Voia să plece.
Domnica n-a putut rămâne însărcinată mulți ani. Suferea de tot felul de afecțiuni, nu foarte grave, dar dureroase, afecțiuni care o împiedicau să-și vadă visul cu ochii și să-l simtă cu palmele.
Dar tocmai când se gândea serios să se despartă de abuzatorul care o șantaja și emoțional, a rămas gravidă. Atunci, a mai dat o șansă relației.
După nouă luni a născut un băiețel sănătos și frumos ca-n reclamele americane. Blonduț, cu părul cârlionaț și ochii mari, de un albastru straniu și senin. Era așa de fericită, că a uitat de toate durerile, jignirile și gândurile negre.
I-au pus numele Iosif.
Soțul n-o prea ajuta, ba chiar a început să-i reproșeze că îi acordă prea mult timp bebelușului, că nu face mâncare, nici curățenie, și că îl cam deranjează că nu este lăsat să se odihnească nopțile.
Domnica plângea și plângea. Nu avea cui spune, mamă-sa era tocmai la Timișoara, și n-ar fi vrut s-o supere, le avea și ea pe-ale ei. Prietene? Câteva, dar și ele cu familii, și necazurile lor. Ținea în ea suferința și chinurile la care era supusă zilnic. Noaptea nu dormea, pentru că n-o lăsat copilașul. Se trezea din oră în oră și urla până se învinețea. „Doamne, ce-o avea puiul meu?”, se întreba ea, înfrigurată. Tăcea doar dacă era luat în brațe și plimbat prin casă. Așa că, biata de ea, a parcurs sute de kilometri prin tot apartamentul, noapte de noapte. Și a ținut-o așa până când Iosif a împlinit cinci ani. Abia atunci s-a potolit.
Îl iubea ca o nebună. L-a îngrijit cum a putut și știu ea mai bine. L-a educat, l-a învățat poezii, cântece, l-a învățat să vorbească civilizat. Era soarele ei. Lumina ei.
Îl pupa de sus, de pe frunte, până la tălpițe, se juca cu el, îi făcea toate poftele, iar băiețelul era fericit.
Relația dintre Domnica și soțul ei se deteriorase iremediabil, dar ei nu-i mai păsa, era mulțumită că Iosif e sănătos, începuse școala și avea rezultate bune la învățătură. „Seamănă cu mine!”, se mândrea tatăl umflându-se în pene. Domnica suspina amar și tăcea.
Vremea a trecut, dar, din păcate, Iosif, care crescuse și ajunsese în ultimul an de liceu, a început să fie extrem de vulgar (comportament copiat de la golani? de la tată?) și violent. La școală învăța din ce în ce mai prost, chiulea, fuma, bea cu vagabonzii din cartier.
Disperați, cei doi părinți s-au aliat, gândindu-se la binele copilului, și au apelat la un psiholog. Dar parcă au pus gaz pe foc. Jignit, adolescentul le-a făcut un scandal monstru, i-a înjurat și jignit, i-a bătut pe amândoi, (a dat în tatăl lui, dar mama s-a băgat să-i despartă și a lovit-o crunt), apoi a furat toți banii din casă și a fugit în oraș.
Tatăl a sunat la poliție, dar până să se urnească organele, băiatul s-a întors, lefter, tăiat pe mâini și beat. După trei zile!
