Tristețea ta seamănă azi
cu iepurele pe care încă nu l-ai ucis.
Privirea ta oglindește inutil trupul femeii
pe care o iubești.
Ultima ei piele era caldă și tatuată.
Dac-o mai găsești pe undeva, arunc-o în marea cu lebede!
Poate iese altă făptură din ea.
Femeia cu ochii mari nu ți-a cerut decât apă
Voia să-ți ude grâul din palme
Voia să se facă din nou septembrie în lume,
să fie ca atunci când i-ai arătat cerul din turnul tău, iar ea era fericită.




