Pentru noi, românii creștini, nu există un exemplu mai puternic de credință și sacrificiu decât martiriul Sfinților Brâncoveni, prăznuit în calendarul ortodox pe data de 16 August.
În anul 1714, când împlinea 60 de ani, chiar în ziua de 15 august, domnitorul român a fost decapitat, și aceeași pedeapsă au suferit-o cei patru fii ai săi împreună cu sfetnicul Ianache.
De la Dana
Îți plac textele mele? Adaugă Semnal ca sursă preferată de știri.
Mă ajuți și pe mine și pe Semnal. Mulțumesc! →
Legați în lanțuri, înfometați, bătuți, istoviți de atâtea suferințe, mărturisitorii lui Hristos, fuseseră aduși în fața sultanului Ahmed pentru că nu voiau să se lepede de creștinism.
„De legea creștină nu mă las, căci în ea m-am născut, am trăit și voi să mor! Fiilor, fiți bărbați! Am pierdut tot ce aveam pe astă lume. Nu ne-au mai rămas decât sufletele. Să nu le pierdem și pe ele, ci să le ducem curate înaintea feței Mântuitorului nostru, Iisus Hristos. Să spălăm păcatele noastre cu sângele nostru.”, a rostit domnitorul.
A avut loc atunci una dintre cele mai sângeroasă execuții. Primul cap retezat a fost al lui Constantin, fiul cel mare. Au urmat Ștefan și Radu. Cel mai mic, Matei, a început să plângă, însă tatăl lui l-a îndemnat să fie asemeni fraților lui, iar copilul și-a dat jertfa, fără să crâcnească. La fel a fost executat și Ianache Văcărescu, sfetnicul lui Brâncoveanu.
Înainte să-i fie tăiat capul, domnitorul a făcut o cruce mare și a spus: „Doamne, fie voia Ta!”
De mai bine de trei secole, bunii români îi pomenesc cu evlavie pe Constantin Brâncoveanu și fiii săi, domnitorul care a făcut posibilă pentru prima dată apariția Bibliei în limba română, protector al școlii românești, ctitor a numeroase biserici și mănăstiri, cum ar fi Mogoșoaia, Hurezi și Brâncoveni sau lăcașul Sfântul Gheorghe Nou din București, unde astăzi se odihnesc sfintele sale moaște.
