Era Trică a lui Cuțui. Ăl mai frumos flăcau din sat, provenit dintr-o familie scăpătată, dar care avea și bicicletă. A cerut-o pe mama de la bunica, ca să o ducă la hora la Bistrețu. Mama se fâsticise toata, se inroșise, dar era foarte bucuroasa si mandra de ea. A iesit la poarta unde Trică o astepta si o privea cu oarecare emotie.
De la Dana
Îți plac textele mele? Adaugă Semnal ca sursă preferată de știri.
Mă ajuți și pe mine și pe Semnal. Mulțumesc! →
Plecară la drum pe poteca știută din pădure, către Bistrețu. Mama in față, pe cadrul bicicletei. Însă, la un moment dat, a început să nu se simtă deloc in apele ei. Mancase fasole, și o durea burta. Vai, ce-i mai bolborosea! Drumul era numai gropi si hopuri, si se chinuia, al naibii de rău, să nu se faca de rusine. De ce? Îi era groază să nu scape vreo băsină zgomotoasă. Isi dadea seama că asta ar fi fost cea mai mare rusine si ar fi dus la izolarea ei de fetele si flăcăii din sat. Ar fi râs toată lumea, dacă afla. Nu mai putea merge la claca, la hora, nu mai putea canta la sezatoare… Ce mai, ar fi fost un dezastru pentru ea.
Cu cât se gandea mai mult, cu atât se chinuia sa nu scape acea „scorpie” de bășină, o bestie, care i se zvârcolea in mațe. Ia uite, tu, drace, că la un hop, dușmanca din burtă s-a eliberat cu o furie si un zgomot atât de mare, incât mama s-a trezit tipând speriată: „Trică, Trică, opreste, mă, auzi?”
Trică a oprit: „Ce este, Lencuto?”
„Cum ce? Tu nu te auzâși?”
„Nu, nu eu Lencuto! Eu nu o trăsăi. Poate că tu, și nu simțiși!”
„Ce zisăsi? Ma făcusi si mincinoasa acum? Haida, du-te singur la horă, eu nu merg cu băsinosii la horă!”
Nu a mai avut loc nici o alta discutie intre ei, asa că fiecare au apucat altă cărare de intors acasa.
La poartă erau adunate vecinele, ca sa mai vorbeasca, sa mai chicoteasca, ba de una ba de alta. Cand au vazut-o pe mama ca vine singura acasă, li s-au aprins beculetele in cap, si clipeau ca mii de licurici. Abia o asteptau pe Lencuta lor sa o descoasă ce si cum.
